Labor dispute appeal held inadmissible against final decision rejecting late complaint for annulment

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin decizia civilă nr. 810/2016 din 19 mai 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 15 din 12 ianuarie 2016 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, care a fost soluţionată prin decizia nr. 1872/2016 din 7 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de apel Alba-Iulia, secţia I civilă, în sensul respingerii ca tardivă a acesteia.

La data de 28 decembrie 2016, contestatorul A. a formulat recurs împotriva deciziei evocate anterior, astfel cum a fost recalificat prin raport.

În cuprinsul recursului, recurentul A. a susţinut în esenţă că, având în vedere prevederile art. 138 alin. (1) şi art. 431 alin. (1) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 506 alin. (1) acelaşi cod, nu a avut posibilitatea de a introduce contestaţia în anulare în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a deciziei civile nr. 810/19.05.2016, ci după data de 11 octombrie 2016, respectiv momentul primirii deciziei nr. 1202/2016.

Totodată, a precizat că starea de sănătate precară a făcut imposibilă introducerea contestaţiei în termenul legal, întrucât a fost internat în spital, fiind supus unei intervenţii chirurgicale.

În consecinţă, recurentul-contestator a solicitat casarea deciziei atacate cu recurs, repunerea în termenul de declarate a contestaţiei în anulare, conform art. 186 C. proc. civ. şi soluţionarea contestaţiei în anulare depusă la data de 14 noiembrie 2016.

Din eroare, s-a pus în vedere recurentului să depună la dosar răspuns la întâmpinare, cu toate că intimata Casa Judeţeană de Pensii Sibiu nu formulase întâmpinare.

Cu toate acestea, la data de 8 februarie 2017, recurentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a susţinut că în speţă este incident art. 503 alin. (2) pct. 4 şi alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care apreciază că nu trebuie analizată inadmisibilitatea cererii. În continuare, a reiterat apărările formulate în cuprinsul cererii de recurs.

Înalta Curte a constatat că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin raportul întocmit la data de 12 aprilie 2017, asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 1872/2016 din 7 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, s-au constatat îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 486 alin. (1), lit. a)-e) C. proc. civ.. Totodată, magistratul-asistent raportor a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 16 mai 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 5 octombrie 2017 recurentul-contestator A. a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care a precizat, în esenţă, că solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 1872/2016 din 7 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016 prin care s-a respins ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 810/2016 din 19 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Recursul este o cale extraordinară de atac şi poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, hotărârea a cărei anulare se cere este definitivă şi, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului.

Art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

În speţă, hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este decizia nr. 810/2016 din 19 mai 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin care a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A., această hotărâre fiind una definitivă, potrivit art. 634 C. proc. civ. raportat la art. 483 alin. (2) acelaşi cod, fiind un litigiu de muncă şi asigurări sociale.

Prin decizia recurată a fost respinsă ca tardivă contestaţia în anulare formulată împotriva hotărârii evocate anterior, astfel că, această hotărâre nu poate fi atacată cu recurs, având caracter definitiv de la pronunţarea sa.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În plus, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Mai mult decât atât, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1872/2016 din 7 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2017.