Inadmissibility of appeal against dismissal of action for annulment of arbitral award under pre-amendment Art. 613(4) Code of Civil Procedure

Asupra recursului, a constatat următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi A., sub nr. x/20.10.2014, reclamanta Societatea B. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Societatea C. S.R.L. la plata sumei de 2.141.238 RON, actualizată la data plăţii, reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat şi a beneficiului nerealizat prin neexecutarea obligaţiilor contractuale ce derivă din contractul de arendă nr. x/01.05.2003. Totodată, s-a mai solicitat stabilirea în favoarea reclamantei, la încetarea la termen a contractului de arendă, a unui drept de retenţie asupra imobilului, obiect al contractului, până la achitarea integrală de către pârâtă a sumei datorate.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat, la primul punct, să se constate inexistenţa dreptului reclamantei de a solicita pretenţiile din acţiunea introductivă. Totodată, pârâta a mai solicitat să se constate că furtuna din zilele de 16-17 august 2010 reprezintă un eveniment de forţă majoră.

Prin sentinţa arbitrală nr. 8 din 11 martie 2015 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi A. s-a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune şi s-a respins acţiunea arbitrală formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. C. S.R.L.; s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale şi în consecinţă, s-a respins cererea reconvenţională formulata de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva reclamantei S.C. B. S.R.L.; au fost compensate cheltuielile de judecată.

Împotriva sentinţei arbitrale nr. 8 din 11 martie 2015 a formulat acţiune în anulare reclamanta S.C. B. S.R.L., solicitând, în principal, admiterea acţiunii, anularea hotărârii arbitrale şi trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului arbitral; în subsidiar a solicitat, admiterea acţiunii, anularea hotărârii arbitrale cu consecinţa admiterii acţiunii arbitrale formulată.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 23/PI din 17 septembrie 2015, a admis acţiunea în anulare formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei arbitrale nr. 8 din 11 martie 2015 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi A., în dosarul nr. x/2014; a anulat în parte sentinţa arbitrală şi a trimis spre rejudecare petitul având ca obiect beneficiul nerealizat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. C. S.R.L., care a fost soluţionat prin decizia nr. 1200 din 23 iunie 2016 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul admiterii recursului cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 11 din 7 noiembrie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 8 din 11 martie 2015 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera ce Comerţ Industrie şi A., formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L..

A fost obligată reclamanta la plata sumei de 4440 RON cheltuieli de judecată către pârâta S.C. C. S.R.L..

La data de 16 ianuarie 2017, recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara.

În motivarea recursului întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deşi instanţa reţine că dreptul material la acţiune s-a născut sub imperiul prevederilor legii vechi, adică a Decretului nr. 167/1958, instanţa a analizat doar art. 3 din acest act normativ, omiţând în mod eronat, în opinia reclamantei, să analizeze art. 12 din decret.

Criticile de nelegalitate întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 12 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 2526 şi art. 2515 alin. (2) C. proc. civ.. În opinia reclamantei, aplicarea greşită a normelor de drept material derivă din modalitatea incompletă de analiză a raportului contractual de către Curtea de Apel.

La data de 21 martie 2017, intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică. În plus, a susţinut intimata-pârâtă că instanţa de apel nu a dat dezlegări contradictorii, hotărârea recurată respectând normele de drept material aplicabile litigiului, motiv pentru care apreciază că în speţă nu este incident art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La data de 7 aprilie 2017, recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimatei-pârâte invocate prin întâmpinare.

Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru în cuantum 200 RON, aceasta depunând la dosar dovada achitării acesteia în cuantumul datorat, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs.

Prin raportul întocmit la data de 8 mai 2017 asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 11 din 7 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, raportorul a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 20 iunie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 12 iulie 2017, intimat-pârâtă Societatea C. S.R.L. a depus la dosar un punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat să fie menţinute concluziile raportului şi, în consecinţă, să fie respins recursul ca inadmisibil.

La data de 13 iulie 2017, recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. a depus, de asemenea, punct de vedere asupra raportului, prin care a precizat că recursul este admisibil în principiu raportat la forma actuală a dispoziţiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ.. În consecinţă recurenta a învederat că hotărârea curţii de apel asupra acţiunii în anulare este susceptibilă de recurs indiferent de soluţia pe care o conţine şi indiferent de momentul pronunţării sale în raport cu data modificării textului de lege.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 613 C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse acestui text prin Legea nr. 17/2017. Aceasta întrucât, potrivit art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, dispoziţiile legii noi se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar, în procesul analizat, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 20 octombrie 2014, deci anterior legii de modificare, Legea nr. 17/2017. În consecinţă, dispoziţiile art. 613 C. proc. civ. vor fi analizate în litigiul pendinte din perspectiva conţinutului pe care îl aveau la momentul demarării procesului.

În speţă, recursul formulat de reclamantă S.C. B. S.R.L. are ca obiect o sentinţă cu caracter definitiv, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de această parte împotriva sentinţei civile nr. 11 din 7 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (1) C. proc. civ., "Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală …".

Prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ. stabileau că "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Per a contrario, hotărârile prin care a fost respinsă acţiunea în anulare nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, potrivit dispoziţiilor legale evocate, în forma în vigoare la momentul formulării acţiunii introductive.

În raport cu prevederile legale evocate, se constată că sentinţa civilă nr. 11 din 7 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare, nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. B. S.R.L..

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să oblige recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a sumei de 7140 RON reprezentând cheltuieli de judecată, dovedite cu factura fiscală nr. x din 27 martie 2017 şi extrasul de cont care atestă efectuarea plăţii, aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 11 din 7 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. să achite intimatei-pârâte S.C. C. S.R.L. suma de 7140 RON cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2017.