Inadmissibility of cassation against insolvency judge decision limited to appeal under Law 85/2006
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the Bucharest Court of Appeal’s final decision that had rejected the public administration’s attempt to review the lower courts’ rulings. The case concerned a tax authority’s challenge to a first-instance order denying the confirmation of a judicial liquidator and a subsequent decision closing the simplified bankruptcy proceedings of a debtor company and ordering its commercial registration deletion. The appellate court had previously dismissed the appeal against the confirmation order as untimely and the appeal against the closing decision as unfounded; the appellant argued that the interim order should only have been appealed with the final judgment, invoking provisions of the Code of Civil Procedure. The High Court held that the appeal was inadmissible because, under the principle of the legality of appeals and Article 12 of Law No. 85/2006, decisions of the insolvency judge are executable and subject only to appeal, not to cassation, rendering the appellate decision final and definitive.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 466 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 12 din Legea nr. 85/2006, art. 457 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation against insolvency judge decision limited to appeal under Law 85/2006: The case concerned a tax authority’s challenge to a first-instance order denying the confirmation of a judicial liquidator and a subsequent decision closing the simplified bankruptcy proceedings of a debtor company and ordering its commercial registration deletion. The appellate court had previously dismissed the appeal against the confirmation order as untimely and the appeal against the closing decision as unfounded; the appellant argued that the interim order should only have been appealed with the final judgment, invoking provisions of the Code of Civil Procedure. The High Court held that the appeal was inadmissible because, under the principle of the legality of appeals and Article 12 of Law No. 85/2006, decisions of the insolvency judge are executable and subject only to appeal, not to cassation, rendering the appellate decision final and definitive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive section as the legal basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 07.10.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă cererea prin care Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice a Sectorului 3, a solicitat confirmarea Cabinetului Individual de Insolvenţă A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., asupra căreia, prin sentinţa civilă nr. 3970/09.04.2014, pronunţată în acelaşi dosar, s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată.
Prin sentinţa civilă nr. 9241/18.11.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a hotărât închiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L. şi radierea acesteia din registrul comerţului.
Împotriva încheierii şi sentinţei sus-menţionate, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice a Sectorului 3, a declarat apel, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 729/26.04.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca tardiv apelul declarat împotriva încheierii din 07.10.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2013 şi ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 9241/18.11.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
Împotriva sus-menţionatei decizii, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice a Sectorului 3, a declarat recurs, solicitând, în principal, casarea ei, respingerea excepţiei tardivităţii apelului declarat împotriva încheierii din 07.10.2015 şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei instanţei de apel, în vederea soluţionării apelului declarat împotriva sus-menţionatei încheieri şi, în subsidiar, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel, în vederea rejudecării apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 9241/18.11.2015.
În motivare, a prezentat situaţia de fapt şi a arătat că decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material; a fost invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Concretizând, a evocat dispoziţiile art. 424 alin. (1) şi (5) şi art. 466 alin. (4) C. proc. civ., subliniind că, raportat la acestea, încheierea din 07.10.2015 este o încheiere interlocutorie, împotriva căreia nu se poate face apel decât odată cu fondul.
Or, în speţă, în mod eronat a reţinut curtea de apel că a formulat tardiv apelul împotriva acestei încheieri, atât timp cât calea de atac a fost declarată odată cu fondul.
La 10.08.2016, intimata S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.
La data de 05.12.2016, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice a Sectorului 3, a depus punct de vedere la raport, prin care a susţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi a solicitat să se constate că recursul este admisibil.
Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în Noul C. proc. civ., în art. 457.
Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
În speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 729/26.04.2016, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca tardiv apelul declarat împotriva încheierii din 07.10.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2013, prin care judecătorul sindic a respins cererea de confirmare a lichidatorului judiciar al S.C. B. S.R.L. şi a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 9241/18.11.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin care judecătorul sindic a hotărât închiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L. şi radierea acesteia din registrul comerţului.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 85/2006, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel."
Prin urmare, decizia recurată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice a Sectorului 3, împotriva deciziei civile nr. 729/26.04.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.