Reversal of forced execution prescribed: lack of triple identity bars review for contradictory judgments

Asupra cererii de revizuire de faţă, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 25 martie 1996 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia civilă, contestatoarea S.C. A. S.R.L. Botoşani în contradictoriu cu creditoarea B. şi intimata S.C. Filatura S.A. Botoşani a solicitat anularea proceselor-verbale de sechestru din 6 martie 1995 şi 28 noiembrie 1995, precum şi a procesului-verbal de vânzare la licitaţie nr. x din 30 martie 1995, motivând că s-a procedat la executarea silită fără să existe un titlu executoriu şi că executarea nu s-a făcut prin intermediul executorilor judecătoreşti.

Prin decizia nr. 115 din 4 februarie 1997 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia Civilă, în rejudecare, s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. Botoşani.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatoarea S.C. A. S.R.L. Botoşani, care a fost soluţionat prin decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curţii de Apel Suceava, secţia Comercială, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa schimbării sentinţei atacate şi admiterii contestaţiei introduse de A. S.R.L..

Prin aceeaşi decizie, au fost anulate formele de executare întreprinse de banca creditoare B. S.A. - Sucursala Botoşani prin procesele-verbale de sechestru din 6 martie 1995 şi 28 noiembrie 1995, precum şi procesul-verbal de vânzare prin licitaţia din 30 martie 1995 a bunurilor sechestrate către adjudecatara Filatura S.A. Botoşani. De asemenea, a fost restabilită situaţia anterioară actelor de executare anulate şi au fost obligate creditoarea B. Sucursala Botoşani şi adjudecatara Filatura S.A. Botoşani la restituirea către A. S.R.L. a bunurilor ce au făcut obiectul executării silite.

În motivarea acestei decizii, Curtea de Apel Suceava a reţinut în esenţă că, în speţă, nu a existat un titlu executoriu, iar vânzarea la licitaţie s-a făcut cu încălcarea legii.

Această soluţie a fost menţinută de Curtea Supremă de Justiţie, care prin decizia nr. 1870 din 12 mai 1988 a respins ca nefondate recursurile declarate de A. S.R.L., Filatura S.A. Botoşani şi B. S.A. - Sucursala Botoşani.

2. În cel de-al doilea litigiu, se constată că, prin cererea înregistrată la data de 25 aprilie 2016 pe rolul Judecătoriei Botoşani, secţia Civilă, sub nr. x/2016, reclamantul C. a solicitat să se constate că B. S.A. - Sucursala Botoşani nu a restituit proprietarului S.C. A. S.R.L. Botoşani, şi nici reclamantului, lucrurile, respectiv piesele de schimb auto, de care l-a deposedat fraudulos în martie 1995. A mai solicitat să se dispună, pentru a i se reîntregi proprietatea privată, restabilirea situaţiei anterioare datei deposedării de respectivele lucruri şi să fie obligată pârâta B. S.A., în temeiul art. 555, 562, 563 din C. civ., să-i restituie piesele de schimb auto sau contravaloarea lor în cuantum de 35.318,400 RON ROL, la valoarea monedei naţionale din 1 ianuarie 1997.

La data de 16 mai 2016, reclamantul a formulat cerere precizatoare şi modificatoare prin care a indicat că valoarea echivalentă a prejudiciului suferit în perioada martie 1995 - mai 1998 prin lipsa de folosinţă a pieselor de schimb este de 3.098.095 RON.

Prin încheierea din 08 iulie 2016 s-a dispus anularea cererii în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (3) C. proc. civ., cu motivarea că petentul nu a răspuns solicitărilor instanţei de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum total de 34.838,66 RON.

Prin încheierea din data de 29 august 2016 pronunţată în dosarul x/2016, instanţa a revenit asupra măsurii anulării cererii având ca obiect întoarcerea executare silite.

Prin sentinţa civilă nr. 8350 din 14 noiembrie 2016, pronunţată în dosar nr. x/2016, Judecătoria Botoşani, secţia Civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta B. S.A. şi, în consecinţă, a respins cererea având ca obiect "întoarcere executare" formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu intimata B. S.A., Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul C., care a fost soluţionat prin decizia nr. 20 din 25 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a - II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, în sensul respingerii. Prin aceeaşi decizie, a fost obligat recurentul să plătească intimatei B. S.A. suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei decizii, instanţa a reţinut că soluţia pronunţata asupra excepţiei prescripţiei este legală şi corect întemeiată pe dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, apreciindu-se sub acest aspect că termenul de prescriptie pentru cererea de întoarcere a executării silite a început să curgă la data la care s-a dat soluţia cu privire la contestaţia la executare, fiind anulată executarea silită.

3. La data de 22 mai 2017, C. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 20 din 25 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, în procedura executării silite. În consecinţă, revizuentul a solicitat anularea acestei hotărâri, întrucât a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 Curţii de Apel Suceava, secţia Comercială, menţinută irevocabil prin decizia nr. 1870 din 12 mai 1998 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia Comercială.

În motivarea cererii de revizuire, s-a susţinut în esenţă că, decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curţii de Apel Suceava i-a recunoscut revizuentului C. calitatea de proprietar al bunurilor ce au format obiectul litigului şi a condamnat B. S.A. să întoarcă executarea şi să presteze pe cale directă, în natură, obligaţia de restituire a lucrurilor pe care şi le-a însuşit prin manopere frauduloase şi de a restabili situaţia anterioară actelor de executare silită anulate, prevederi obligatorii ce vizează dreptul imprescriptibil al revizuentului de a-şi reîntregi proprietatea privată prin recuperarea bunurilor mobile actuale ce au făcut obiectul disputei în justiţie, între părţi, în aceeaşi calitate şi cantitate la data la care B. S.A. le-a luat în mod abuziv.

Revizuentul a mai arătat că, prin decizia nr. 20 din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă s-a respins cererea sa de întoarcere a executării al cărei fundament îl constituiau obligaţiile prevăzute în titlul executoriu reprezentat de prima hotărâre, care în opinia revizuentului era valabilă timp de 30 de ani de la data pronunţării ei, conform prevederilor imperative ale art. 404 C. proc. civ. legal valabil în anul 1998.

În acest sens, revizuentul a susţinut că Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în mod nelegal şi abuziv, a făcut aplicarea retroactivă a unor norme de procedură de drept comun referitoare la prescripţie introduse în C. proc. civ. la peste 2 ani de zile după prima hotărâre, încălcându-se astfel grav dispoziţiile imperative ale art. 725 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, revizuentul a învederat că, raportat la principiul neretroactivitătii legii civile, după rămânerea irevocabilă a primei hotărâri în anul 1998 nu mai pot fi aplicate prevederile ulterioare ale art. 405 C. proc. civ. referitoare la prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

Intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. întrucât nu există hotărâri definitive potrivnice care să încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. De asemenea, s-a susţinut că hotărârile nu au fost pronunţate în acelaşi litigiu, neexistând identitate de părţi, obiect şi cauză.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire, reţine următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte excepţia de ordine publică a nulităţii absolute pentru motive de neconstituţionalitate şi de nerespectare a legii de drept material şi procesual a deciziei nr. 20 din 24 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de către Tribunalul Botoşani, cât şi a sentinţei pe care o menţine, invocată de revizuent, aceasta va fi evaluată de către Înalta Curte cu ocazia analizării condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.

În speţă, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., însă în raport cu momentul demarării litigiului ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, respectiv 25 aprilie 2016, în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, cererea de revizuire este supusă dispoziţiilor C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, sens în care Înalta Curte va proceda la recalificarea termeiului juridic, reţinând că în speţă este incident art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, C. a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 20 din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi decizia nr. 112 din 12 mai 1997 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede situaţiile în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Conform art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

Condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini ce au obiecte diferite şi cauză diferită, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, astfel că nu se poate reţine existenţa autorităţii de lucru judecat.

Înalta Curte constată că obiectul celor două dosare este diferit, în sensul că, în dosarul nr. x/1997 în care a fost pronunţată decizia nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curţii de Apel Suceava, obiectul este reprezentant de contestaţia la executare formulată de A. S.R.L., al cărei administrator era C., împotriva actelor de executare efectuate de creditoarea B., deci într-o procedură de executare silită declanşată de B..

În schimb, în cel de-al doilea litigiu ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 şi în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 20 din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, obiectul l-a constituit întoarcerea executării. În plus, Înalta Curte reţine că în cadrul acestui litigiu instanţa a avut în vedere decizia pronunţată în primul litigiu, având în vedere că aceasta a constituit temeiul drepturilor de care s-a prevalat C.. În cuprinsul celei de-a doua decizii s-a constatat că dreptul lui C. de a obţine întoarcerea executării este prescris, întrucât termenul de prescripţie se calculează de la momentul la care prima hotărâre, respectiv decizia nr. 112/12.06.1996 a Curţii de Apel Suceava, a devenit irevocabilă.

Şi în ceea ce priveşte cauza celor două litigii, Înalta Curte constată că este diferită. Astfel, în primul dosar soluţionat prin decizia nr. 112 din 12 iunie 1996 a Curţii de Apel Suceava, C. şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. 372 din C. proc. civ. şi art. 116 din Ordonanţa nr. 11 din 23 ianuarie 1996 în raport cu care, Curtea de Apel Suceava a constatat că intimata B. nu beneficia de un titlu executoriu, vânzarea la licitaţie făcând-se cu încălcarea legii.

În schimb, în cel de-al doilea litigiu, soluţionat prin decizia nr. 20 din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Botoşani, prin cererea de întoarcere a executării, C. a urmărit restabilirea situaţiei anterioare pe calea unei acţiuni separate. În acest litigiu, au fost invocate în drept dispoziţiile art. 563 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele două litigii au obiecte diferite, primul vizând o contestaţie la executare, iar cel de-al doilea o cerere de întoarcere a executării. De asemenea, după cum s-a arătat anterior, şi cauza celor două dosare este diferită.

În concluzie, se reţine că în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât decizia nr. 20 din 25 aprilie 2017 a de Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curţii de Apel Suceava, secţia Comercială.

Având în vedere obiectul diferit şi cauza diferită ale celor două litigii invocate de revizuent, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celeilalte condiţii de admisibilitate, referitoare la părţi, întrucât cele trei condiţii trebuie întrunite cumulativ.

Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 20 din 25 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2017.