Admissibility of revision based on contradiction between appellate decisions in successive procedural cycles of the same litigation

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin sentinţa comercială nr. 641 din 25 ianuarie 2010 pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Comercială, judecătorul-sindic a respins cererea debitoarei S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. privind suspendarea judecării tuturor contestaţiilor.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă excepţia prematurităţii şi au fost respinse ca premature contestaţiile debitoarei formulate la 8 aprilie 2008 împotriva creanţelor creditoarei.

Totodată, s-au respins ca nefondate contestaţiile creditoarelor S.C. C., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. la notificarea lichidatorului judiciar privind înlăturarea acestora de la masa credală.

A fost admisă contestaţia debitoarei formulată în contradictoriu cu S.C. F. S.R.L..

S-au respins ca nefondate contestaţiile creditoarei S.C. F. S.R.L. la notificarea lichidatorului judiciar şi la tabelul preliminar al obligaţiilor debitoarei.

A fost admisă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei şi, în consecinţă, s-a respins ca tardivă contestaţia formulată de creditoarea S.C. F. S.R.L. împotriva creanţei S.C. G. S.R.L..

Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut că, în speţă, creditoarea S.C. C. a formulat la data de 24 martie 2008 declaraţie de creanţă prin care a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei S.C. A. S.R.L. cu o creanţă în sumă de 22.437.006,77 RON.

Temeiul creanţei solicitate l-a reprezentat contractul de împrumut nr. x/25.02.2000 şi contractul de împrumut x/16.02.2001, scopul utilizării banilor fiind exclusiv pentru realizarea proiectului "groapa de gunoi Vidra", rambursarea urmând să se facă în 36 luni de la data acordării, pentru primul contract şi 3 ani, începând cu 01.12.2000, pentru cel de-al doilea.

Având în vedere regimul diferit al finanţărilor, lichidatorul judiciar a apreciat că, pentru finanţările efectuate conform contractului de împrumut x/16.02.2001, scadenţa este după termenul de graţie de 3 ani (cu începere de la 01.12.2000), adică la 01.12.2003, iar termenul de prescripţie se împlineşte la trei ani după această dată; iar pentru finanţările efectuate pentru alte scopuri decât investiţia Vidra, scadenţa este la data acordării finanţării, iar termenul de prescripţie se împlineşte la trei ani de la această dată, motiv pentru care a respins creanţa creditoarei ca prescrisă.

Mai mult decât atât, judecătorul-sindic a constatat că această creditoare nu a făcut dovada întreruperii termenului de prescripţie, hotărârile judecătoreşti şi arbitrale invocate nefiind acte întreruptive ale curgerii acestui termen, în sensul art. 16 din Decretul 167/1958. Astfel, nu orice cerere de chemare în judecată determină întreruperea termenului de prescripţie, ci numai cele prin care se încearcă realizarea creanţei, care au obiect patrimonial.

S-a constatat că, în speţă, acţiunea pauliană promovată de creditoare nu a urmărit realizarea creanţei sale, ci doar declararea inopozabilităţii unui act.

În consecinţă, în raport cu aceste considerente, judecătorul-sindic a respins contestaţia creditoarei S.C. C. ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs comun S.C. D. S.R.L., S.C. C. şi S.C. E. S.R.L., recurs comun S.C. A. S.R.L. prin administrator special şi administratorul special B., precum şi S.C. F. S.R.L..

Prin decizia comercială nr. 237 din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială, în cadrul dosarului nr. x/2007, a respins excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursurilor.

Prin aceeaşi decizie, s-au admis recursurile declarate de recurentele creditoare S.C. F. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. C., S.C. E. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvenţă H., recurenta debitoare S.C. A. S.R.L. şi recurentul administrator special B., în contradictoriu cu intimatele creditoare S.C. G. S.R.L., I., Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 1, Administraţia Finanţelor Publice Sector 1, S.C. J. SPA şi cu intimatul lichidator judiciar K., împotriva sentinţei comerciale nr. 641 din 25.01.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Comercială, în dosarul nr. x/2007.

A fost casată în parte hotărârea atacată şi s-a trimis spre rejudecare aceleiaşi instanţe contestaţia formulată de debitoare la creanţa S.C. F. S.R.L., contestaţiile formulate de S.C. C., S.C. D. şi S.C. E. S.R.L. la notificarea lichidatorului privind înlăturarea acestor creditoare de la masa credală, precum şi contestaţia S.C. F. S.R.L. la creanţa S.C. G. S.R.L..

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, privind respingerea ca nefondată a contestaţiei S.C. F. S.R.L. la notificarea lichidatorului şi la tabelul preliminar al obligaţiilor debitoare.

În motivarea acestei decizii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială a reţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte contestaţiile formulate de S.C. C. S.R.L., S.C. E. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., lichidatorul judiciar va avea obligaţia de a examina creanţele acestora fără a mai putea rediscuta problema prescripţiei dreptului la acţiune (în cazul primei şi al celei de-a treia creditoare) sau problema lipsei calităţii de debitoare a S.C. A. S.R.L. în raport cu contractul de asociere în participaţie (în cazul celei de-a doua creditoare), ci doar sub aspectul determinării existenţei, întinderii şi exigibilităţii acestor creanţe raportat la titlurile de creanţă exhibate, la documentele financiar-contabile, la plăţile efectuate, sens în care se va aprecia şi asupra oportunităţii efectuării unei expertize contabile.

2. În rejudecare, în cadrul dosarului nr. x/2007, prin sentinţa civilă nr. 6557/26.10.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, s-a admis contestaţia formulată de creditoarea C. în contradictoriu cu debitoarea A. S.R.L., s-a dispus înscrierea creditoarei C. în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei A. S.R.L. cu suma de 22.437.006,77 RON creanţă chirografară şi, în temeiul art. 274 C. proc. civ. a fost obligată debitoarea la plata către contestatoare a sumei de 30.607,40 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că între contestatoarea-creditoare în calitate de împrumutător şi debitoare, în calitate de împrumutat, s-au încheiat contractele de împrumut nr. x/25.02.2000 şi contractul de împrumut din data de 16.02.2011.

În plus, s-a constatat că, în urma formulării declaraţiei de creanţă de către creditoarea-contestatoare pentru suma de 22.437.006,77 RON reprezentând împrumut nerestituit, dobândă euribor, daune moratorii şi cheltuieli de judecată efectuate în procedura arbitrară, administratorul judiciar a respins înscrierea acestor sume în tabelul preliminar de creanţe, reţinând drept motiv intervenirea prescripţiei dreptului de a solicita restituirea sumelor acordate cu titlu de împrumut.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea C., solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul înscrierii în tabelul de creanţe cu suma de 22.523.082,31 RON.

Totodată, împotriva aceleiaşi sentinţe şi a încheierilor premergătoare a declarat recurs şi debitoarea A. S.R.L. prin administrator special B., solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinţei atacate şi a încheierilor premergătoare cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 190/2017 din 6 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.5, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare C. împotriva sentinţei civile nr. 6557/26.10.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimata-debitoare A. S.R.L. prin lichidator judiciar K. şi prin administrator special B..

Totodată, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-debitoare A. S.R.L. prin administrator special B. împotriva încheierilor premergătoare pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2007.5 în contradictoriu cu intimata - contestatoare C. şi cu intimata-debitoare A. S.R.L. prin lichidator judiciar K..

Prin aceeaşi decizie, a fost admis recursul declarat de recurenta-debitoare A. S.R.L. prin administrator special B. împotriva sentinţei civile nr. 6557/26.10.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII a civilă, în sensul modificării în tot a sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii în parte a contestaţiei la tabelul preliminar formulată de contestatoare C. în contradictoriu cu debitoarea A. S.R.L. prin lichidator judiciar K. şi prin administrator special B..

S-a dispus înscrierea contestatoarei C. în tabelul definitiv de creanţe al debitoarei A. S.R.L. cu o creanţă chirografară în sumă de 9.089.117,82 RON (6.165.680,09 RON reprezentând rate împrumut, 533.874,34 RON reprezentând dobânda Euribor şi 2.389.563,39 RON reprezentând daune moratorii).

S-a respins ca neîntemeiată contestaţia la tabelul preliminar formulată de contestatoare C., precum şi cererea contestatoarei referitoare la obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanţă, constând în onorariu de avocat.

De asemenea, s-a respins ca neîntemeiată cererea recurentei-contestatoare referitoare la obligarea intimatei-debitoare la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

În motivarea acestei decizii, cu privire la recursul debitoarei A. S.R.L. prin administrator special B., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut în esenţă că, prin decizia de casare nr. 237/10.02.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială s-a stabilit natura juridică a contractului nr. x/25.02.2000 şi a contractului fără număr din 16.02.2001, reţinându-se că acestea sunt contracte de împrumut şi că această natură juridică rezultă inclusiv din intenţia concordantă a părţilor.

Referitor la recursul formulat de recurenta-contestatoare C., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în esenţă că este neîntemeiată solicitarea recurentei-contestatoare de a fi înscrisă la masa credală cu suma de 22.523.082,31 RON (13.609.555,28 RON reprezentând rate împrumut, 2.883.600,61 RON reprezentând dobânda Euribor, 5.360.359 RON reprezentând daune moratorii şi 669.567,42 RON reprezentând cheltuieli judiciare aferente unor dosare arbitrale şi execuţionale).

3. La data de 5 iulie 2017, C. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 190/2017 din 6 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2007.5, susţinând că aceasta este potrivnică deciziei comerciale nr. 237 din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială, pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.. În consecinţă, revizuenta a solicitat anularea părţii din dispozitiv prin care se reduce creanţa sa, ca efect al aplicării prescripţiei dreptului material la acţiune.

În dezvoltarea motivelor de revizuire, C. a arătat că ambele hotărâri judecătoreşti invocate în curpinsul cererii sunt pronunţate de instanţe de recurs, după evocarea fondului.

În acest sens, revizuenta a susţinut că decizia comercială nr. 237/10.02.2011 a devoluat în recurs soluţia respingerii în întregime de către judecătorul sindic a contestaţiei sale la respingerea creanţei de către lichidatorul judiciar, pe motivul împlinirii prescripţiei dreptului material la acţiune. În plus, s-a învederat că prima hotărâre a stabilit cu claritate interdicţia reluării discuţiei privind incidenţa prescripţiei raportat la întreaga creanţă solicitată de C., respectiv 22.437.006,77 RON. De asemenea, prima hotărâre, înlăturând aplicabilitatea prescripţiei, a trimis cauza spre rejudecare.

În schimb, revizuenta a precizat că prin decizia civilă nr. 190/6.06.2017 a fost admis în parte recursul administratorului special al A. S.R.L. în raport cu soluţia judecătorului sindic, prin care întreaga creanţă a C. fusese admisă la masa credală. În consecinţă, în cadrul dosarului nr. x/2007 s-a considerat prescrisă o parte din creanţă, reducându-se cuantumul acesteia de la 22.437.006,77 RON la 9.089.117,82 RON. Prin urmare, a fost admis recursul în tot şi a fost modificată soluţia primei instanţei, procedându-se la o devoluare a cauzei, casarea cu trimitere nemaifiind posibilă în cel de-al doilea ciclu procesual.

Raportat la aceste considerente, revizuenta a subliniat că, în speţă, contradictorialitatea se referă la modalitatea în care cea de-a doua instanţă, admiţând în parte recursul administratorului special şi reţinând cauza spre rejudecare, a soluţionat contestaţia la creanţa C., aplicând în mod contrar soluţia primei instanţe, raportat la instituţia juridică a prescripţiei dreptului material la acţiune.

Cu alte cuvinte, revizuenta a învederat că decizia comercială nr. 237/10.02.2011 a înlăturat în totalitate de la aplicare prescripţia, iar decizia civilă nr. 190/6.06.2017 a reanalizat instituţia prescripţiei, înlăturând o parte din creanţa sa, considerând incidente în cauză dispoziţiile acesteia.

La termenul din 17 octombrie 2017, intimata A. S.R.L. prin administrator special B. a depus la dosar întâmpinare, calificată concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, având în vedere că hotărârile a căror contrarietate se invocă au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi dosar, în cicluri procesuale diferite.

Analizând cererea de revizuire, în raport cu temeiul de drept invocat, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele care succed:

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind invocată contradictorialitatea dintre decizia nr. 190/2017 din 6 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi decizia nr. 237 din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială.

Verificând actele dosarului, se constată că în primul ciclu procesual parcurs în dosarul nr. x/2007 cu privire la contestaţiile formulate la tabelul preliminar de creanţe, prin sentinţa comercială nr. 641/25.01.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Comercială, a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de C. împotriva tabelului preliminar de creanţe întocmit de lichidatorul judiciar. Această sentinţă a fost atacată cu recurs, iar prin decizia nr. 237 din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis calea extraordinară de atac, a casat în parte sentinţa nr. 641 şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Dosarul s-a reîntors la Tribunalul Bucureşti fiind înregistrat sub nr. x/2007/a1.5. În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 6557/26.10.2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis în tot contestaţia formulată de C., dispunând înscrierea acestei creditoare în tabelul societăţii debitoare A. S.R.L.. Şi această sentinţă a fost atacată cu recurs, pronunţându-se decizia nr. 190 din 6 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost admis în parte recursul formulat de debitoarea A. S.R.L. şi s-a dispus modificarea sentinţei, în sensul admiterii în parte a contestaţiei cu consecinţa înscrierii contestatoarei C. în tabelul definitiv de creanţe al debitoarei cu o creanţă chirografară în sumă de 9.089.117,82 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceleaşi calităţi procesuale.

În speţă, revizuenta pretinde pe calea revizuirii corectarea unei pretinse erori săvârşite de instanţa de recurs în al doilea ciclu procesual cu privire la incidenţa prescripţiei dreptului material la acţiune raportat la întreaga creanţă.

În acest sens, Înalta Curte constată că una din condiţiile de admisibilitate a motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. decurge din necesitatea ca hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces.

Din această perspectivă, se constată că, în speţă, această condiţie nu este îndeplinită întrucât, în primul litigiu soluţionat prin decizia nr. 237 din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială, instanţa a dispus admiterea recursurilor şi casarea sentinţei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalul Bucureşti, iar în cel de al doilea litigiu soluţionat prin decizia nr. 190/2017 din 6 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, instanţa a respins ca nefondat recursul formulat de C. şi a admis recursul declarat de A. S.R.L. prin administrator special B. împotriva sentinţei civile nr. 6557/26.10.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în rejudecare.

În plus, raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Revizuirea poate fi solicitată în ipoteza existenţei unor hotărâri potrivnice, adică a unor hotărâri al căror dispozitiv cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire.

În speţă, cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite având în vedere că hotărârile contradictorii au fost pronunţate în acelaşi litigiu, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi.

În acest context, rezultă că demersul procedural al revizuentei este unul inadmisibil întrucât urmăreşte retractarea unei decizii irevocabile pe aspecte valorificabile în calea de atac a recursului, exercitată deja şi epuizată procedural.

Or, promovarea unei căi de atac este supusă exigenţelor legale date de reglementarea specifică materiei pentru că altminteri, supunând verificării de legalitate o hotărâre irevocabilă în alt cadru decât cel care face posibil exerciţiul unei căi de atac extraordinare, ar însemna afectarea stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei civile nr. 190/2017 din 6 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei civile nr. 190/2017 din 6 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2007.5.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2017.