Out-of-time appeal against civil judgment inadmissible; reinstatement into time limit denied and lower court rulings upheld

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 105/2016 din 28 ianuarie 2016 Tribunalul Buzău, secţia I civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., astfel cum a fost precizată şi restrânsă.

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă prin decizia nr. 2629 din 24 noiembrie 2016.

Prin încheierea din data de 25 ianuarie 2017 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis cererea formulată de petentul A. şi a dispus îndreptarea dispozitivului deciziei nr. 2629 din 24 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în sensul că hotărârea pronunţată este supusă căii de atac a recursului, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii şi nu definitivă cum din eroare s-a menţionat.

Împotriva deciziei nr. 2629 din 24 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

În cadrul cererii de recurs, recurentul - reclamant A. a solicitat repunerea în termenul de recurs, conform dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., apreciind că motivul este justificat tocmai de nehotărârea instanţei de apel, care nu a indicat în hotărâre posibilitatea de a declara recurs, şi abia ulterior şi-a revizuit atitudinea.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 30 iunie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 07 iulie 2017.

Nu au fost depuse puncte de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu a recursului.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia tardivităţii, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel…". Din dispoziţiile citate mai sus rezultă că pentru exerciţiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 30 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptăţită se poate adresa instanţei.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un terme, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Prin edictarea acestei dispoziţii legale - art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea repunerii părţii în termenul legal de declarare a unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură, în cazul în care partea dovedeşte existenţa unei "unor motive temeinic justificate" şi care se referă la o împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligaţiei legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.

În speţă a fost atacată cu recurs decizia nr. 2629 din 24 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, decizie ce a fost comunicată reclamantului A. la data de 23 decembrie 2016, conform filei 332 dosar apel, iar recursul a fost înregistrat la data de 21 februarie 2017 peste termenul stabilit imperativ de dispoziţiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Solicitarea recurentului-reclamant A. de repunere în termenul de recurs, motivat de faptul că nemenţionarea căii de atac în decizia comunicată reprezintă un motiv justificat pentru ca cererea de recurs să fie repusă în termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., va fi înlăturată.

Potrivit dispoziţiilor art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Astfel încât, formularea cererii de îndreptare a erorii materiale în sensul menţionării căii de atac, nu reprezintă un motiv temeinic justificat din perspectiva dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi admisă cererea de repunere în termenul de recurs.

Nu este lipsit de relevanţă nici faptul că recurentul - reclamant A. atât la soluţionarea apelului cât şi la momentul formulării cererii de îndreptare a erorii materiale a fost asistat de un avocat ales, iar acesta nu poate invoca necunoaşterea legii, cu atât mai mult cu cât obiectul cauzei dedus judecăţii depăşeşte pragul de 1.000.000 RON, ceea ce înseamnă că pricina este supusă atât căii de atac a apelului cât şi a recursului.

Or, când legea procesuală stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate potrivit dispoziţiilor art. 185 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că recursul formulat de reclamantul A. nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispoziţiile legale, că partea nu a dovedit existenţa unor motive temeinic justificate care să o împiedice să exercite dreptul de a ataca cu recurs decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale citate, să admită excepţia tardivităţii declarării recursului şi să dispună anularea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2629 din 24 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de tardivitate.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2629 din 24 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 octombrie 2017.