Unstamped recourse: annulment of insurance claim appeal for failure to pay judicial tax

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 19 februarie 2015, sub dosar numărul x/2015, reclamanta S.C A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata, în temeiul Poliţei de asigurare seria x nr. x din 14.08.2013, la plata sumei de 3.573.920 RON, compusă din 3.500.000 RON, reprezentând suma asigurată şi 73.920 RON, reprezentând dobânzi penalizatoare de la data scadenţei până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum şi dobânda legală penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective, respectiv cheltuielile de judecată avansate în prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 323/11.03.2016, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a Civilă, s-a dispus admiterea acţiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. prin Sucursala Timiş, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3.500.000 RON cu titlu de sumă asigurată, la plata sumei de 73.920 RON cu titlu de dobândă penalizatoare de la data scadenţei şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată şi la plata în continuare a dobânzii penalizatoare la suma asigurată, de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă a sumei asigurată şi obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 79.797,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 323/11.03.2016, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015, a declarat apel, la data de 18.08.2016, pârâta S.C. B. S.A. prin Sucursala Timiş, solicitând, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecare, să se dispună respingerea acţiunii reclamantei, iar în subsidiar, acordarea unei despăgubiri reclamantei, în limita sumei de 3.500.000 de RON, potrivit principiului proporţionalităţii.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă, prin decizia civilă nr. 737/A din 03.10.2016 a respins apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. prin Sucursala Timiş împotriva sentinţei civile nr. 323/2016, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2015; a obligat apelanta la plata cheltuielilor de judecată intimatei S.C. A. S.R.L., în sumă de 21.600 RON.

Împotriva deciziei civile nr. 737/A din 03.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a Civilă a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. prin Sucursala Timiş, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 07.12.2016 la Curtea de Apel Timişoara.

La 22.03.2017 intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, în temeiul art. 497 C. proc. civ. respingerea recursului ca inadmisibil, şi în temeiul art. 489 C. proc. civ. să se constate nulitatea recursului. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea recursului, intimata-reclamantă a arătat că solicitarea privind casarea poate fi dispusă numai în condiţiile prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ. Inadmisibilitatea recursului reiese şi din solicitarea privind reţinerea spre rejudecare a cauzei.

În ceea ce priveşte nulitatea recursului, intimata-reclamantă apreciază că recurenta-pârâtă reia susţinerile formulate prin cererea de apel, fără nicio referire concretă la decizia recurată. Pe de o parte, criticile formulate reprezintă aspecte de temeinicie, care nu pot forma obiect al recursului, iar dintr-un alt punct de vedere motivele de casare reprezentate de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, fără o minimă argumentaţie în fapt şi în drept.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta-pârâtă a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacată şi în rejudecare pretenţiile reclamantei să fie respinse în totalitate, iar în subsidiar admiterea recursului, rejudecarea cauzei şi constatarea că pretenţiile reclamantei sunt justificate în parte prin aplicarea principiului proporţionalităţii.

În susţinerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a înlăturat apărările şi temeiurile invocate de pârâtă şi a analizat pricina superficial.

Se invocă dispoziţiile art. 43 din Condiţiile de asigurare, potrivit cărora despăgubirile solicitate nu pot fi acordate în lipsa rezultatelor cercetărilor efectuate de autorităţile statului. Se susţine că dosarul penal nr. x/2014 nu a fost soluţionat până în prezent, iar cercetarea evenimentului nu a fost finalizată, în condiţiile în care nu au fost identificaţi autorii faptelor.

Recurenta-pârâtă mai invocă dispoziţiile art. 10 din Condiţiile de asigurare, potrivit cărora societatea de asigurare nu plăteşte despăgubiri în situaţia în care riscul asigurat a fost produs cu intenţie, aspect care nu a fost lămurit de cercetările la faţa locului, de expertiză sau de ancheta Parchetului.

Se mai susţine interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 36 alin. (3) şi art. 17 alin. (1) din Condiţiile contractului de asigurare, precum şi a dispoziţiilor art. 2204 alin. (2) C. civ. Se arată că instanţa de apel dă o interpretare proprie acestor prevederi, care trebuie aplicate în întregul lor. Faptul că asiguratul nu a asigurat întreaga cantitate de marfă, nu poate constitui un avantaj în favoarea acestuia, neputând încasa prima de asigurare.

Instanţa de apel trebuia să aplice sancţiunea prevăzută de art. 2204 alin. (2) C. civ. şi nu să aprecieze că art. 17 din Condiţiile de asigurare se referă la bunuri mijloace fixe, clădiri sau alte construcţii.

În ceea ce priveşte valoarea reală a mărfurilor avariate, recurenta-pârâtă face trimitere la expertizele administrate în cauză, care au demonstrat că valoarea acestora este de 4.851.558 RON. Majorarea sumei asigurate putea interveni numai în condiţiile art. 28 din Condiţiile de asigurare.

În finalul recursului, recurenta-pârâtă realizează un calcul matematic al indemnizaţiei datorată, redusă cu proporţia de 54,7 dintre nivelul primei plătite şi nivelul primei ce ar fi trebuit să fie plătită, rezultând suma de 1.586.000 RON.

În final, recurenta arată că reclamanta a încasat în totalitate sumele acordate prin hotărârile pronunţate, motiv pentru care solicită ca în ipoteza în care va fi desfiinţat titlul executoriu, părţile să fie repuse în situaţia anterioară prin întoarcerea executării silite.

Având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, cerinţa prealabilă privind timbrarea cererii de recurs, chestiune care primează înaintea oricăror alte cereri sau excepţii şi a reţinut următoarele:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Conform art. 197 C. proc. civ. în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condiţiile legii.

În cauză se constată că cererea nu a fost timbrată anticipat şi că, recurenta-pârâtă nu s-a conformat nici dispoziţiei instanţei de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 19.672 RON, deşi i s-a pus în vedere să depună dovada achitării acesteia, astfel cum rezultă din dovada de comunicare existentă la dosar.

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ. şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

Prin urmare, faţă de cele arătate, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi cum în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, se apreciază că chestiunea prealabilă invocată din oficiu,este întemeiată, sens în care va anula recursul, ca netimbrat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei S.C. A. S.R.L. şi să dispună obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost dovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. prin SUCURSALA TIMIŞ împotriva deciziei civile nr. 737/A din 03 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta pârâtă S.C. B. S.A. prin SUCURSALA TIMIŞ la plata sumei de 21.4210 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.C. A. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2017.