Competence for annulling sports federation assembly decisions: civil jurisdiction despite public utility status

Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 20.12.2016, sub nr. de dosar x/2016, reclamanta A., a solicitat ca în contradictoriu cu FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE CICLISM, să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a B. adoptată la data de 02.12.2016, în Mun. Braşov (Hotel Cubix, Bd, Saturn, nr. 47), ca nelegală.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art. 36 alin. (4) şi alin. (6) din Legea nr. 69/2000 şi O.G. nr. 26/2000.

2. Prin sentinţa civilă nr. 46/CA din 09 martie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa invocată din oficiu şi a declinat cauza formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE CICLISM având ca obiect anulare hotărâre A.G.A., spre competentă soluţionare în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul acţiunii îl reprezintă anularea unei hotărâri AGA emisă de pârâta Federaţia Română de Ciclism prin care s-a dispus afilierea la Federaţie a 10 cluburi sportive.

Curtea a constatat că prin dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 69/2000, text de lege invocat de reclamantă pentru a justifica promovarea prezentei cereri pe rolul Curţii de Apel Constanţa, s-a stabilit că federaţiile sportive naţionale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ.

Cu toate acestea statutul de utilitate publică recunoscut prin lege unei persoane juridice de drept privat nu are drept consecinţă automată includerea acesteia în categoria autorităţilor publice pentru totalitatea actelor juridice întocmite, indiferent de obiectul şi sfera lor de reglementare.

În ceea ce priveşte natura juridică a actului a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, s-a constatat că acesta nu este şi nu poate fi asimilat unui act administrativ pentru că nu a fost emis de o autoritate publică în regim de putere publică şi nu exprimă voinţa de a da naştere, de a modifica sau de a stinge drepturi şi obligaţii în regim de putere publică.

Prin urmare, în cauză, competenţa de a soluţiona cauza nu aparţine instanţei de contencios administrativ, ci instanţei civile.

Totodată, s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 25 din O.G. nr. 26/2000 potrivit cărora "deciziile consiliului director, contrare legii, actului constitutiv sau statutului asociaţiei pot fi atacate în justiţie, în condiţiile prevăzute la art. 23"

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa a fost admisă, cu consecinţa declinării cauzei spre competentă soluţionare în favoarea Judecătoriei Constanţa.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 5175 din 02 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, judecata cauzei a fost suspendată, iar dosarul înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în principal că, în cauză, în speţă, reclamanta a sesizat instanţa de judecată solicitând anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a B. adoptată la data de 02.12.2016, fiind invocate motive de nelegalitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competenţa materială a unor instanţe diferite, aşa cum s-a reţinut mai sus. Pârâta Federaţia Română de Ciclism este o autoritate publică în accepţiunea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat, care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Or, potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, federaţiile sportive naţionale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ, iar potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol, federaţiile sportive naţionale sunt structuri sportive de interes naţional. Aceste prevederi legale au fost preluate şi în art. 3 şi art. 5 din statutul B. . Prin urmare, actele emise de pârâtă în realizarea competenţelor prevăzute de lege sunt supuse controlului instanţei de contencios administrativ, conform regulii prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere toate aspectele de fapt şi de drept reţinute, în temeiul art. 96 pct. 1 C. proc. civ., cu referire la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa.

Prin încheierea nr. 10332 din 20 iunie 2017 Judecătoria Constanţa a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 5175 din 2 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa în sensul că se va menţiona în mod corect excepţia necompetenţei materiale în loc de excepţia necompetenţei teritoriale cum din eroare s-a menţionat.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2016.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa s-au declarat, deopotrivă, necompetente material, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte:

"La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate".

Referitor la excepţia necompetenţei materiale funcţionale, Înalta Curte constată că aceasta a fost invocată de către Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pe fundamentul aprecierii naturii civile a litigiului.

În cauză, cererea de chemare în judecată are mai multe capete de cerere, reclamanta solicitând anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a B. adoptată la data de 02.12.2016.

Examinând cauza din perspectiva conflictului negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, Înalta Curte constată că pentru soluţionarea capătului de cerere privind anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a B. adoptată la data de 02.12.2016, competentă material şi teritorial este Judecătoria Constanţa, având în vedere natura juridică a actului dedus judecăţii, care nu poate fi asimilat unui act administrativ.

Astfel, deşi prin art. 35 din Legea nr. 69/2000 s-a stabilit că federaţiile sportive naţionale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ, acest statut nu conferă, automat statutul de autoritate publică pentru toate actele întocmite.

Natura actului juridic dedus judecăţii este civilă, neputând fi asimilat unui act administrativ, întrucât se referă la afilierea la Federaţie a 10 cluburi sportive, în consecinţă nu exprimă voinţa de a modifica sau de stinge drepturi şi obligaţii în regim de putere publică.

Înalta Curte constată că nu poate da eficienţă juridică temeiului juridic al acţiunii prin care se invocă motive de nelegalitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, pentru considerentele mai sus arătate, în speţa de faţă fiind incidente dispoziţiile art. 25 coroborat cu art. 23 din O.G. nr. 26/2000, potrivit cărora cererea de anulare a hotărârii adunării generale este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Constanţa şi, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (2) Noul C. proc. civ., urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2017.