Inadmissibility of cassation against a final decision dismissing a revision petition, based on the principle of legality of appeals

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea testamentului autentificat sub nr. x/2003, precum şi să se dispună anularea Certificatului de Moştenitor nr. x/03.07.2007.

Prin sentinţa civilă nr. 2854 din 2 martie 2015, Judecătoria Ploieşti a respins cererea formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată, şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat apel, care, prin decizia civilă nr. 96 din 21 ianuarie 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 96 din 21 ianuarie 2016pronunţată de Tribunalul Prahova a formulat cerere de revizuire revizuenta A..

Prin decizia civilă nr. 834 din 14 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. şi prin mandatar C. împotriva deciziei civile nr. 96 din 21 ianuarie 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă. A fost obligată revizuenta la 500 RON cheltuieli de judecată.

Revizuenta D. prin procurator C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 834 din data de 14 iunie 2016.

Prin decizia nr. 9 din 17 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a admis excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de către intimată. S-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de D. prin mandatar C. şi s-a respins, ca neîntemeiată, cererea recurentei D. prin mandatar C., privind obligarea intimate B. la plata sumei de 2000 RON, reprezentând despăgubiri pentru abuz de drept procesual. A fost obligată recurenta să plătească intimatei suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 20 februarie 2017 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de recurenta D. prin procurator C. împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Susţinerile recurentei, nestructurate juridic, se referă, în esenţă, la faptul că, în opinia sa, decizia recurată este lovită de nulitate absolută ca urmare a refuzului celor trei judecători de a se abţine de la judecata pricinii, deşi a fost invocată excepţia de incompatibilitate la termenul din 23.11.2016, aceştia reluând aceeaşi judecată în şedinţa din 17.01.2017. Totodată, susţine că obiectul recursului formulat în 48 de ore de la pronunţare este excepţia de neconstituţionalitate invocată şi despre care nu se face vorbire, invocând necesitatea sesizării Curţii Constituţionale, fără a indica însă ce texte de lege ar fi neconstituţionale.

Intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, motivat de faptul că hotărârea împotriva căreia a fost declarat recursul este definitivă.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 484 şi 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 14 iunie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Este de amintit prioritatea examinării excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive… hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.

În speţă, revizuenta D. a exercitat calea de atac a recursului, iar decizia civilă nr. 9 din 17 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de D. prin mandatar C., împotriva deciziei civile nr. 834 din 14 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, nu este o hotărâre susceptibilă de recurs, pentru că ar însemna să se exercite recurs la recurs ceea ce nu este permis, în raport cu dispoziţiile art. 483 şi art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care reglementează condiţiile exercitării acestei căi de atac.

Prin urmare, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se reţine că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta D. prin mandatar C. împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta - revizuentă D. prin mandatar C. împotriva deciziei nr. 9 din 17 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2017.