Cassation appeal in moral damages claim inadmissible due to statutory value threshold

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D., E. şi S.C. F. S.R.L. Satu Mare, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâţilor la plata în solidar de daune morale, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 200.000 euro, obligarea pârâţilor, pe cheltuială proprie, să publice scuze şi hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă pronunţată în cauză în ziarul G. şi să le difuzeze pe postul de televiziune F., timp de 3 zile consecutive şi obligarea pârâţilor să radieze din arhiva online a ziarului G. articolul "Pe acest om nu-l satură nici Dumnezeu", publicat în ziarul G. din data de 26.08.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 243/D/16.11.2015 pronunţată în dosar nr. x/2015 al Tribunalului Satu Mare, s-a luat act de renunţarea la judecată, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., S.C. F., păstrându-se investirea instanţei faţă de pârâtul H..

Prin sentinţa civilă nr. 133/D din 18 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2015, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul H., şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.000 RON cu titlu de despăgubiri morale. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 133/D din 18 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, atât reclamantul A., cât şi pârâtul H. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 951/2016-A din 26 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă s-a respins ca nefondat, apelul civil declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 133/D din 18 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.

S-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul pârât H., în contradictoriu cu intimatul reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 133/D din 18 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, care a fost schimbată în parte, în sensul că:

S-a respins în totalitate acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul H., şi a fost obligat apelantul A. la 50 RON cheltuieli de judecată în apel în favoarea apelantului H..

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la curtea de apel spre o nouă judecare a apelului declarat de reclamant.

În motivarea recursului, susţine, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât din probele administrate în cauză rezultă în mod concludent că afirmaţiile denigratoare deduse judecăţii aparţin pârâtului H.. Arată că pârâtul şi-a asumat toate afirmaţiile prejudiciabile prin întâmpinarea depusă la prima instanţă, contestându-le abia prin apelul formulat în cauză.

De asemenea, cuvintele şi expresiile imputate pârâtului au fost redate cu ghilimele în conţinutul articolului dedus judecăţii, ceea ce semnifică că aparţin în totalitate pârâtului,fapt reţinut în mod corect în probaţiune de către prima instanţă. Arată că în interogatoriul luat apelantului-pârât acesta a recunoscut că s-a întâlnit cu un ziarist de la ziarul care a publicat articolul dedus judecăţii, în cursul anului 2013 şi că i-a furnizat acestuia anumite informaţii cu privirea la reclamant, fapt reţinut, de asemenea, în mod corect în probaţiune de către prima instanţă. Articolul cu afirmaţiile denigratoare deduse judecăţii conţin şi fotografia apelantului-pârât H..

Mai arată şi faptul că a depus diligenţe în vederea identificării autorului articolului dedus judecăţii, prin adresarea unei cereri în acest sens redacţiei ziarului G., dar nu a primit răspuns la această cerere, astfel că nu i se poate reţine vreo culpă a în acest sens. Mai mult, la interogatoriul pârâtului, i-a solicitat acestuia, prin prima întrebare adresată, să prezinte identitatea ziaristului cu care s-a întâlnit şi căruia i-a furnizat informaţia referitoare la persoana reclamantului, dar a refuzat să facă acest lucru.

Intimatul - pârât H. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca vădit nefondat.

Recurentul - reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 24 mai 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa a respins ca nefondat, apelul civil declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 133/D din 18 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Satu Mare şi a admis ca fondat apelul civil formulat de apelantul-pârât H. împotriva sentinţei civile nr. 133/D din 18 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins în totalitate acţiunea promovată de reclamantul A..

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.

Conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ. în cererile privitoare la constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civila şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În speţă, valoarea obiectului dedus judecăţii o reprezintă suma de 200.000 euro (902.000 RON, la cursul valutar actual), cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat dreptului la demnitate, onoare şi reputaţie şi dreptului la propria imagine prin afirmaţiile denigratoare făcute în articolul publicat de ziarul G. din Satu Mare în data de 26.08.2013.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că, în speţă, este vorba de o acţiune patrimonială,valoarea despăgubirilor solicitate fiind de 902.000 RON, iar recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretenţiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege în forma în vigoare la data introducerii acţiunii pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În concluzie, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Faţă de considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 951/2016-A din 26 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 951/2016-A din 26 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2017.