Appeal against unfair credit terms finding inadmissible for failure to meet pecuniary threshold

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 08.07.2014, sub număr de dosar x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei constatarea existenţei şi eliminarea clauzelor abuzive în contractul de credit nr. x/20.07.2007, respectiv: art. 8, alin. (1) şi (2). De asemenea, s-a contestat şi art. 4 lit. a) din actul adiţional nr. x la contractul de credit nr. x/20.07.2007, art. 4, alin. (1) şi (2) din actul adiţional nr. x/30.03.2012.

La data de 26.08.2014, urmare a solicitării instanţei, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare, ataşând şi înscrisuri, prin care a solicitat şi constatarea existenţei şi eliminarea clauzelor abuzive în contractul de nevoi personale nr. x/20.07.2007 cu actele adiţionale aferente, respectiv art. 7.1 - 7.6 din condiţiile generale şi art. 10 din contract - condiţii particulare.

Prin sentinţa civilă nr. 699 din 11.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a respins excepţia prescripţiei dreptului de a cere restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de gestionare a creditului, comision de întocmire dosar şi primă de asigurare, respectiv comision de administrare credit, ca neîntemeiată.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a băncii cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor plătite cu titlu de primă de asigurare, invocată de pârâtă ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 699 din 11.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamantul A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 752 din 26 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Intimata - pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Recurentul- reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 24 mai 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere asupra raportului, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Decizia civilă nr. 752 din 26 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ce formează obiectul recursului, nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, având în vedere următoarele argumente:

În speţa dedusă judecăţii, prin acţiunea precizată, reclamantul A. a solicitat constatarea existenţei şi eliminarea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. x/20.07.2007, respectiv: art. 8, alin. (1) şi (2); de asemenea, se contestă şi art. 4 lit. a) în actul adiţional nr. x la contractul de credit nr. x/20.07.2007, art. 4, alin. (1) şi (2) în actul adiţional nr. x/30.03.2012; constatarea existenţei şi eliminarea clauzelor abuzive în contractul de nevoi personale nr. x/20.07.2007 cu actele adiţionale aferente, respectiv art. 7.1 - 7.6 din condiţiile generale şi art. 10 din contract - condiţii particulare.

În fapt, la data de la data de 20 iulie 2007, între reclamantul A. şi pârâta B. S.A., s-a încheiat Convenţia de credit nr. x/20 iulie 2007, prin care banca a împrumutat reclamantului A. suma de 30000 RON, pe o durată de 84 luni de la data încheierii contractului.

Potrivit Convenţiei de credit, rata dobânzii aplicabile creditului conferit a fost una fixă de 11,90% p.a. - (art. 7), din Condiţiile speciale ale Convenţiei (denumite în continuare "C.S.").

La art. 8 pct. 1 şi 2 din aceeaşi convenţie (CS) s-a stipulat că împrumutatul datorează băncii un comision de întocmire dosar de 2,5% - 600 RON, precum şi un comision lunar de gestionare a creditului de 0,30%.

Ulterior, părţile au încheiat şi două acte adiţionale, respectiv actul adiţional nr. x/26.07.2010 la contractul de credit nr. x/20.07.2007 şi actul adiţional nr. x/30.03.2012.

Raportat la fiecare din aceste acte adiţionale se aduc critici: clauzelor de la art. 4 lit. a) în actul adiţional nr. x/26.07.2010, referitoare la comisionul de gestionare lunară a creditului şi cele de la art. 4, alin. (1) şi (2) în actul adiţional nr. x/30.03.2012 privind comisionul de analiză dosar, respectiv comisionul lunar de administrare.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 (forma în vigoare la data introducerii acţiunii) prevede: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că în speţă este vorba de o acţiune patrimonială,valoarea contractului fiind de 30.000 RON, comisioanele reprezentând sume care se raportează procentual la valoarea contractului de credit, iar recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretenţiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului.

În concluzie, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Faţă de considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 752 din 26 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 752 din 26 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2017.