Conflict of jurisdiction between insolvency judge-syndic and general civil court over nullity of real estate sales versus annulment of fraudulent acts

Deliberând asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.A, prin lichidator B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.A., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2008 BNP E. şi a contractelor de vânzare- cumpărare autentificate sub nr. x/27.04.2011 şi nr. y/03.11.2011 de BNP E., şi să fie obligată pârâta S.C. D. S.R.L. să restituie reclamantei în proprietate imobilul compus din teren in suprafaţă totală de 9848 mp şi construcţii (Cl - Cll), cu număr CF vechi x, nr. topografic x.

Prin decizia civilă nr. 24/2017 din 12 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă, s-a admis excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Sălaj şi s-a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Instanţa a reţinut că S.C. A. S.A. a deţinut în proprietate imobilul compus din teren in suprafaţă totală de 9848 mp şi construcţii (Cl - Cll), cu număr CF vechi x, nr. topografic x, imobil situat în loc. Cehu Silvaniei, str. x, jud. Sălaj.

Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2008 BNP E., A. S.A a vândut imobilul mai sus menţionat către S.C. F. S.R.L., care ulterior şi-a schimbat denumirea in C. S.R.L..

Ulterior, prin contractele de vânzare- cumpărare autentificate sub nr. x/27.04.2011 şi nr. y/03.11.2011 de BNP E., F. S.R.L. (actuala C. SRL) a vândut imobilul către S.C. D. S.R.L..

Prin acţiune s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare - cumpărare menţionate, cererea fiind introdusă de lichidatorul judiciar al debitorului S.C. A. S.A., numit prin încheierea de şedinţă din 18.10.2010, pronunţata de Tribunalul Bucureşti în dosarul x/2009

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz lichidatorul, poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

În speţă, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea unor acte de transfer al dreptului de proprietate asupra unor imobile ce au făcut parte din patrimoniul S.C. A. S.A. - aflată în procedura insolvenţei, pentru că acestea au fost încheiate cu scopul fraudulos al sustragerii bunurilor din patrimoniul societăţii în scopul prejudicierii acţionarilor şi creditorilor, prin falsificarea semnăturilor acţionarilor majoritari ai debitoarei.

Prin urmare, instanţa a apreciat că nu este competentă din punct de vedere material să soluţioneze cererea de chemare în judecată, aptitudinea de soluţionare a acţiunii în anulare a unor astfel de acte aparţinând judecătorului sindic învestit cu soluţionarea dosarului de faliment. Cum dosarul de faliment se află în curs de soluţionare pe rolul Tribunalului Bucureşti, tot această instanţă este competentă să soluţioneze şi prezenta cerere de chemare în judecată.

Împrejurarea că lichidatorul debitoarei nu şi-a întemeiat cererea în baza dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 85/2006 este lipsită de relevanţă, întrucât instanţa nu este ţinută de textul de lege indicat de parte, ci de cauza cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2840 din 15 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

S-a constatat ivit conflict de competenţă şi s-a trimis dosarul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Instanţa a reţinut că se va face calificarea acţiunii nu după natura termenilor folosiţi de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii şi după scopul urmărit prin promovarea acţiunii.

În speţă, reclamantul-lichidator judiciar B. a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2008 de BNP E. şi a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/27.04.2011 şi nr. y/03.11.2011 de BNP E., potrivit dispoziţiile art. 948, art. 966, art. 968 C. civ.

Reclamantul-lichidator judiciar B. nu a solicitat anularea actelor frauduloase încheiate de societatea debitoare potrivit dispoziţiilor art. 79 şi urm. din Legea nr. 85/2006.

În acest sens s-a reţinut, din situaţia de fapt expusă de reclamant, dar şi după scopul urmărit, că în mod evident, fără echivoc, se solicită constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru lipsa consimţământului, respectiv pentru cauză ilicită, chestiuni ce nu pot face obiectul judecăţii judecătorului sindic desemnat în dosarul de insolvenţă al debitoarei S.C. A. S.A., şi nu anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

O calificare corectă a unei astfel de acţiuni are importanţă specială în primul rând pentru stabilirea căii de atac, în caz contrar părţile putând fi private de dublu grad de jurisdicţie pentru cauzele în care hotărârile sunt susceptibile de apel şi recurs sau să fie supuse rigorilor specifice procedurii insolvenţei; pentru probatoriul ce poate fi administrat în cauză; dar şi pentru termenul în care poate fi formulată o astfel de acţiune(acţiunea întemeiată pe disp.art. 79 şi urm. poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.).

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, pentru argumentele ce succed:

În speţă a fost dedusă judecăţii o acţiune de drept comun prin care reclamanta B. a solicitat să se dispună constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2008 BNP E. şi a contractelor de vânzare- cumpărare autentificate sub nr. x/27.04.2011 şi nr. y/03.11.2011 de BNP E. şi să fie obligată pârâta S.C. D. S.R.L. să restituie reclamantei proprietate imobilul compus din teren in suprafaţă totală de 9848 mp şi construcţii (Cl - Cll), cu număr CF vechi x, nr. topografic xb, 1229/b/l, 1230/b/l, 1231/a/2/a, l23l/b/2/a, l232/a/2/a.

Înalta Curte constată că prin acţiune se solicită constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru lipsa consimţământului, respectiv pentru cauză ilicită, în temeiul art. 948, 966 şi 968 din C. civ., astfel că soluţionarea unei astfel de cereri nu este de competenta judecătorului sindic desemnat în dosarul de insolvenţă al debitoarei S.C. A. S.A..

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, " (1) Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. h) din aceeaşi lege, "Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: h) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;".

În lumina acestor prevederi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, între principalele atribuţii ale judecătorului- sindic se regăseşte şi judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial anterior deschiderii procedurii.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.

În raport de obiectul cauzei se constată că prin acţiune B. a solicitat constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare - cumpărare şi nu a unor acte şi operaţiuni frauduloase ale debitorului, a transferurilor cu caracter patrimonial încheiate în dauna drepturilor creditorilor, cu intenţia de a produce efecte juridice în contra dispoziţiilor legale, potrivit dispoziţiilor art. 79 şi urm. din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar putând formula şi cereri de chemare în judecată ce nu sunt de competenţa judecătorului sindic.

Mai mult, Tribunalul Sălaj nu mai avea posibilitatea să-şi decline competenţa, fiind competent să soluţioneze cauza prin efectul dispoziţiilor imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Ori, la primul termen din 5 februarie 2015, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Tribunalul Sălaj nu a invocat excepţia necompetenţei materiale, ci a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Întrucât necompetenţa Tribunalului Sălaj nu a fost invocată în condiţiile legii, adică la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe şi în raport de obiectul cauzei, acţiunea dedusă judecăţii fiind una de drept comun, Înalta Curte apreciază că Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă nu este competent să soluţioneze cauza, aceasta neîncadrându-se printre cererile ce sunt de competenta judecătorului sindic, prevăzute de art. 11 alin. (1) si 2 din Legea nr. 85/2006.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2017.