Contractual penalty for leased rail wagons; illegality of judicial correction altering operative sum without matching reasoning

Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtă S.C. B. S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 102.000 euro echivalentul a 456.195 RON la data promovării cererii reprezentând contravaloarea daunelor determinate potrivit clauzei penale stipulate la art. 7.21 din contractul nr. x i/6.04.2012, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 533.463,5 RON (430.212,5 RON + TVA) constând în contravaloarea reparaţiilor efectuate de pârâtă în baza acordului dintre părţi, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea precizatoare reclamanta a indicat petitul acţiunii în sensul extinderii aplicării clauzei penale stipulată la art. 7.21 din contractul nr. xi/2012 la toate cele 52 vagoane închiriate ce fac obiectul acestui contract, respectiv la suma de 312.000 euro (echivalentul sumei de 1.408.492,8 RON la data formulării cererii precizatoare).

Prin sentinţa civilă nr. 5417/06.11.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă pronunţată în dosarul nr. x/2013, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. şi a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. să-i plătească suma de 150.000 euro echivalent în RON la cursul oficial al BNR din data plăţii reprezentând contravaloare daune potrivit clauzei penale stipulate la art. 7.21 din contractul nr. xi/2012 pentru un nr. de 25 vagoane, indicate prin înscrisul denumit anexa 1 la note de şedinţa depuse de reclamanta prin serviciul registratura 16.10.2014 şi anume vagoanele nr. x, precum şi suma de 5156,87 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând restul pretenţiilor ca neîntemeiate. De asemenea, s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta.

Prin decizia civilă nr. 1597A din 20 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-au admis apelurile declarate de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. şi apelanta-pârâta S.C. B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 5417 din 6 noiembrie 2014 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă, s-a schimbat în parte sentinţa şi a fost obligată pârâta-reclamantă S.C. B. S.A. la plata către reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A. a sumei de 246.000 Euro echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii reprezentând contravaloare daune pentru un număr de 41 vagoane. De asemenea, a fost obligată pârâta reclamantă S.C. B. S.A. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 37.906,19 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea reclamantei-pârâte de acordare a sumei de 13.816 RON şi a sumei de 19.339 RON cu titlu de onorariu avocaţial.

S-a admis cererea reconvenţională.

A fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă S.C. B. S.A. a sumei de 533.463,5 RON(TVA inclus) cu titlu de contravaloare reparaţii vagoane.

A fost obligată reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A. la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 13.409,44 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară timbru fond şi apel).

S-a menţinut restul dispoziţiilor.

Prin încheierea civilă nr. 41A din 8 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel, secţia a VI-a civilă s-a admis cererea formulată de petenta S.C. B. S.A. de îndreptare eroare materială din cuprinsul considerentelor şi a dispozitivului deciziei civile nr. 1597A din 20 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A.

S-a dispus îndreptarea erorii materiale din considerentele şi dispozitivul deciziei civile nr. 1597A/20.10.2015 în sensul că a fost obligată pârâta-reclamantă S.C. B. S.A. la plata către reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A. a sumei de 174000 euro echivalent în RON la cursul BNR din ziua plaţii reprezentând c/val daune pentru un număr de 29 vagoane, iar nu de 41 vagoane.

Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel au declarat recurs ambele părţi.

Recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1597A din 20 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă:

Recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată aferente demersului judiciar.

Referitor la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta - reclamantă susţine, în esenţă, că instanţa de apel a apreciat în mod eronat faptul că procesul-verbal nr. x/2012 s-ar fi încheiat ulterior încheierii celor două contracte de închiriere, motiv pentru care are rolul de a le modifica, deşi anterior reţinuse că S.C. A. S.A. încheiase Contractul nr. xi/2012 la o dată ulterioară datei încheierii procesului-verbal nr. x/2012. De asemenea, instanţa de apel a apreciat în mod eronat că perioada contractuală în discuţie a fost 01.04.2012-03.04.2012, deşi Contractul nr. xi/2012 s-a derulat între 06.02.2012- 25.02.2013, precum şi faptul că poate fi admisă cererea principală a S.C. A. S.A. laolaltă cu cererea reconvenţională a S.C. B. S.A., deşi cele două se exclud reciproc.

Cu privire la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta - reclamantă susţine că nelegalitatea deciziei recurate decurge din aceea că instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale care consacră autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, înlăturând efectele sentinţei pronunţate de tribunal şi necontestate de niciuna dintre părţi în cadrul apelului. Astfel, în mod eronat instanţa de apel a exclus vagoanele menţionate în expertizele realizate de către C. S.R.L. şi D. S.R.L., motivând că acestea reprezintă expertize extrajudiciare care nu pot fi opuse pârâtei, deşi valoarea probatorie a acestora a fost recunoscută de prima instanţă şi necontestată de părţi.

În privinţa soluţiei pronunţate în apel referitoare la cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. B. S.A., recurenta - reclamantă consideră că instanţa de apel a interpretat în mod eronat faptul că prin procesul-verbal nr. x/2011 s-ar naşte o obligaţie nouă în sarcina S.C. A. S.A., grefată pe recunoaşterea creanţei.

Arată, în esenţă, că procesul-verbal a fost încheiat ca urmare a existenţei obligaţiei B. de a proceda la reparaţiile periodice ale vagoanelor şi că instanţa de apel a interpretat în mod eronat că ar putea exista o compensare între prestaţii în lipsa unei cauze şi cu încălcarea duratei iniţiale de 2 ani a Contractului nr. xi/2012.

Recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. împotriva încheierii civile nr. 41A din 8 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel, secţia a VI-a civilă:

Recurenta - reclamantă invocă dispoziţiile art. 488 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a aplicat greşit normele juridice privind autoritatea de lucru judecat incidentă în speţă şi dispoziţiile privind evaluarea probatoriului, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea spre rejudecare instanţei de apel, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Cu privire la art. 488 pct. 7 şi art. 502 C. proc. civ., recurenta -reclamantă arată că prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile pronunţate de tribunal privind transportul de sare cu cele 25 de vagoane, identificate prin serii de sasiu şi a creat reclamantei S.C. A. S.A. o situaţie mai rea în propria cale de atac, cu privire la aceste aspecte reţinute de prima instanţă, care nu fuseseră contestate în apel de niciuna dintre părţi. Aşadar, în mod incorect, prin încheierea curţii de apel s-a reţinut că nu i se agravează situaţia în propria cale de atac, de vreme ce un număr de 4 vagoane pentru care se constatase deja o încălcare în fond au fost înlăturate în cererea de îndreptare a erorii materiale din decizia nr. 1597A/2015 pronunţată în calea de atac a apelului.

Referitor la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că încheierea nr. 41A/2016 este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează aprecierea probatorie a înscrisurilor. Arată că din probele administrate în cauză în prima instanţă şi în apel rezultă că s-a transportat sare cu 37 de vagoane, la care se alătură încă 4 vagoane menţionate în rapoartele de expertiză extrajudiciară, realizate de C. S.R.L. şi D. S.R.L. (cu seriile de sasiu identificate), despre care prima instanţă a reţinut cu autoritate de lucru judecat că au fost utilizate la transportul de sare.

Recurenta - pârâtă B. S.A. a criticat decizia pronunţată de curtea de apel, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate sub aspectul obligării societăţii pârâte la plata către S.C. A. S.A. a sumei de 72.000 euro din totalul de 246.000 euro reprezentând daune - interese pentru un număr de 12 vagoane şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel sub acest aspect, cu obligarea părţii adverse la suportarea cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea dosarului.

Recurenta - pârâtă consideră că motivarea hotărârii pronunţate de instanţa de apel sub aspectul întinderii daunelor la care a fost obligată, corelativă numărului de vagoane care au fost utilizate în transportul cu sare este contradictorie, deoarece din considerente şi din înscrisurile administrate în probaţiune reiese că au fost utilizate la transportul cu sare un număr de 29 de vagoane, iar nu de 41, drept pentru care în mod neîntemeiat a fost obligată la plata sumei de 72.000 euro (12x6000).

Recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. a depus întâmpinare la recursul declarat de pârâta B. S.A. şi recurs incident împotriva deciziei nr. 1597A/20.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin întâmpinare, recurenta -reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului, cu consecinţa anulării acestuia ca nefiind motivat corespunzător prin raportare la motivele expres şi limitativ indicate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de obiect a recursului şi pe fond, respingerea ca neîntemeiat.

În privinţa recursului incident, recurenta reclamantă a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului incident, casarea în parte a deciziei recurate în sensul constatării încălcării obligaţiilor de către B. S.A. şi pentru diferenţa de vagoane până la totalul celor 52 de vagoane închiriate şi admiterea apelului S.C. A. S.A. pentru respingerea cererii reconvenţionale şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel în aceste limite.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă B. S.A. a solicitat respingerea excepţiilor invocate de recurenta - reclamantă şi argumentelor acesteia ca nefondate şi a reiterat susţinerile din cererea de recurs.

Recurenta - pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare la recursul incident prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ. şi respingerea ca nefondat în privinţa celorlalte motive de casare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursurile sunt admisibile.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29 martie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte apreciază recursurile ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii judecătoreşti, are în vedere şi ipoteza în care hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi presupune existenţa unei contradictorialităţi între considerentele hotărârii în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată, contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv şi considerente, nemotivarea soluţiei din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia.

Apelul este mijlocul procesual prin care partea, nemulţumită de hotărârea primei instanţe, solicită instanţei ierarhic superioare reformarea hotărârii; cel mai semnificativ şi caracteristic efect al apelului este cel "devolutiv", care constă într-o reînnoire sau reeditare a judecăţii pricinii în fond, limitată de două reguli restrictive exprimate prin adagiile "tantum devolutum quantum appellatum" şi "tantum devolutum quantum judicatum", aşa încât problemele dezbătute în faţa primei instanţe sunt repuse în discuţia instanţei de apel.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

Aşadar, obligaţia instanţei de a-şi argumenta soluţia adoptată, consacrată legislativ de dispoziţiile citate, are în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte constată că este fondată critica referitoare la contradictorialitatea hotărârilor pronunţate de instanţa de apel, sub aspectul întinderii daunelor la care a fost obligată, corelativă numărului de vagoane care au fost utilizate în transportul cu sare, deoarece din considerentele deciziei reiese că au fost utilizate la transportul cu sare un număr de 29 de vagoane, enumerate limitativ, însă în dispozitivul hotărârii nivelul despăgubirilor s-a stabilit corelativ unui număr de 41 de vagoane, pentru ca ulterior instanţa să modifice dispozitivul printr-o încheiere de îndreptare eroare materială.

Ori, de esenţa soluţionării pe cale jurisdicţională a litigiului este tranşarea procesului prin înscrierea soluţiei în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, în caz contrar, dispoziţiile instanţei rămânând fără efect.

În măsura în care se poate observa că există contradicţie între dispozitivul hotărârii şi considerentele acesteia, hotărârea atacată este lovită de nulitate.

În practica judiciară s-a apreciat în mod constant, că în situaţia în care există neconcordanţă între considerentele hotărârii şi dispozitivul acesteia, nu reprezintă o eroare materială, în sensul art. 442 C. proc. civ., acesta putând constitui numai motiv de recurs împotriva hotărârii.

În raport de prevederile art. 401 C. proc. civ., minuta trebuie considerată adevărata hotărâre pronunţată de instanţă, întrucât reflectă rezultatul deliberării, fiind nelegal, după pronunţarea hotărârii, ca judecătorul să revină asupra părerii sale, în conformitate cu prevederile art. 429 din acelaşi cod.

Minuta astfel întocmită reprezintă pe scurt dispozitivul hotărârii şi trebuie să fie reprodusă în hotărâre, fără a mai putea fi modificată.

De aceea, pronunţarea în cauză a unei hotărâri cu conţinut diferit, respectiv a încheierii civile nr. 41A din 8 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în care a fost menţionată suma de 174.000 euro echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii reprezentând c/val daune pentru un număr de 29 vagoane, după ce în minuta deciziei nr. 1597A din 20.10.2015 a aceleiaşi instanţe s-a consemnat obligarea pârâtei - reclamante S.C. B. S.A. la plata către reclamanta - pârâtă S.C. A. S.A. a sumei de 246.000 euro echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii reprezentând contravaloare daune pentru un număr de 41 vagoane, s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale anterior arătate, reprezentând o revenire a judecătorilor asupra soluţiei iniţiale.

Atare nelegalitate impune anularea hotărârilor, a căror pronunţare a produs recurentelor o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului de procedură nelegal, în aplicarea şi a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., atrăgând astfel incidenţa dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Constatând că instanţa de apel nu a intrat în cercetarea fondului pretenţiilor deduse judecăţii sub aspectul cererilor cu care a fost învestită, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., apreciază că se impune admiterea recursurilor, casarea atât a deciziei, cât şi a încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor, aceleiaşi instanţe de apel, care va stabili deplina concordanţă dintre dispozitivul şi considerentele hotărârii.

Având în vedere incidenţa acestui motiv de recurs, precum şi natura căii de atac a recursului, de a fi o cale de atac subsecventă apelului, în rejudecarea apelului, se vor avea în vedere şi celelalte critici de nelegalitate şi netemeinicie invocate de părţile prezentului recurs, ce nu se mai impun a fi examinate în acest stadiu procesual.

Dată fiind soluţia pronunţată de casare cu trimitere spre rejudecare, ideea de culpă procesuală nu poate fi primită şi, prin urmare, cheltuielile de judecată solicitate vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva încheierii nr. 41A din 8 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Admite recursul principal declarat de pârâta S.C. B. S.A. şi recursul incident declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1597A din 20 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează încheierea şi decizia recurate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2017.