Civil Damages Appeals Perempted for Lack of Prosecution; Appellate Award of Moral and Material Damages Becomes Final

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 244/15.03.2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins excepţia tardivităţii, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, astfel cum a fost precizată, a obligat pârâtul la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumei de 338.397.575 ROL, cu titlu de daune materiale, a sumei de 12.886.529.520 ROL, reprezentând daune morale şi a sumei de 30.000.000 ROL, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, dar şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti au declarat apel, iar reclamanţii A. şi B. au formulat o cerere de aderare la apel.

Prin decizia nr. 113/A/19.09.2011, pronunţată în al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelurile declarate de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a admis cererea de aderare la apel formulată de reclamanţi, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea completată, a obligat pârâtul la plata către fiecare reclamant a sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale, precum şi la plata sumei de 10.474 RON, reprezentând despăgubiri materiale, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data de 31.12.2010, ce urmau a se actualiza până la data plăţii efective, a respins în rest cererea, a obligat pârâtul la plata către fiecare reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, a compensat în parte cheltuielile de judecată reprezentând onorariul expertului şi a obligat pârâtul Statul Român la plata către apelantul B. a sumei de 1.000 RON şi la plata către apelantul A. a sumei de 500 RON; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, dar şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Pe parcursul judecării recursurilor, recurentul A. a decedat (la 28.05.2012).

Prin încheierea din 17.11.2015 a fost suspendată judecata recursurilor, în baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la indicarea moştenitorilor recurentului-reclamant A..

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia perimării recursurilor, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1), rap. la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., reţine următoarele:

Conform art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite."

Cum procesul a început sub imperiul C. civ. de la 1864, vor fi aplicabile dispoziţiile legale, materiale şi procedurale, în vigoare la data declanşării demersului judiciar, respectiv art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an (...)".

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se constată la cerere sau din oficiu.

Cum de la data adoptării măsurii de suspendare, 17.11.2015, a trecut mai mult de un an, iar în acest interval dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, trebuie subliniat că susţinerile în sensul că nu poate opera perimarea, întrucât părţile au efectuat diligenţe în vederea dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului A., astfel că nu se poate reţine culpa acestora în rămânerea cauzei în nelucrare, nu pot fi primite, de vreme ce cursul perimării nu este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecăţii întemeiată pe dispoziţiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar obligaţia indicării moştenitorilor incumbă părţilor interesate, care au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, conform art. 129 alin. (1) C. proc. civ.

Altfel spus, în ipoteza suspendării judecăţii determinată de decesul uneia dintre părţi, rămânerea în nelucrare a pricinii timp de un an este imputabilă părţii interesate şi, la împlinirea termenului de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., operează de drept perimarea.

Este adevărat că, potrivit art. 250 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa, însă, în speţă, nu s-a invocat o asemenea ipoteză şi nici nu se conturează premisele constatării intervenirii unui caz de forţă majoră.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele art. 248 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 252 şi urm. C. proc. civ., urmează să constate perimate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi A. (în prezent decedat) şi B., precum şi de recurenţii-pârâţi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 113/A/19.09.2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.