Extraordinary annulment appeal against a prior annulment decision: inadmissibility due to subject matter limitations and non-compliance with statutory grounds

Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 05 iunie 2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2015, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1348/R din 25 mai 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, precum şi a deciziilor civile nr. 1096 R din 01 aprilie 2014 şi nr. 1633 R din 17 martie 2013, date în dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2011 ale aceleiaşi instanţe. Prin aceeaşi cerere a mai solicitat şi revizuirea deciziei nr. 2660 din 07 octombrie 2011, pronunţată în dosarul nr. x/2009 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a sentinţei civile nr. 7845 din 27 octombrie 2010, dată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2009.

Prin decizia civilă nr. 112R din 16 februarie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1348/R din 25 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimaţii Asociaţia de Proprietari bl. 153 A, B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K..

Împotriva acestei decizii, revizuenta a declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 598 R/2016 din 23 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Prin această din urmă hotărâre, curtea de apel a obligat-o pe recurenta A. către intimata Asociaţia de Proprietari bl. 153 A la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A. a formulat contestaţie în anulare a deciziei civile nr. 598 R/2016 din 23 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Prin aceeaşi cerere, contestatoarea a solicitat şi anularea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate de alte instanţe, respectiv a deciziei civile nr. 112R din 16 februarie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a deciziilor civile nr. 1348R din 25 mai 2015, nr. 1096R din 01 aprilie 2014 şi nr. 1633R din 17 iunie 2013 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a deciziei civile nr. 2660R din 07 octombrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, precum şi a sentinţei civile nr. 7845 din 27 octombrie 2010 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 838 din 10 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 112R din 16 februarie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a deciziilor civile nr. 1348R din 25 mai 2015, nr. 1096R din 01 aprilie 2014 şi nr. 1633R din 17 iunie 2013 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă şi a deciziei civile nr. 2660R din 07 octombrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în favoarea Tribunalului Bucureşti. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate împotriva sentinţei civile nr. 7845 din 27 octombrie 2010 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti. A respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 598R din 23 iunie 2016, pronunţă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii L., M., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. şi a obligat-o pe contestatoare către intimata L. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A..

Prin decizia nr. 386 din 7 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta contestatoare A. împotriva deciziei civile nr. 838 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A. invocând dispoziţiile art. 317 pct. 2, 318, 319, 320 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 765 din 3 mai 2017 a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 386 din 7 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

În motivare s-a reţinut că prin contestaţia în anulare ce formează obiectul dosarului, contestatoarea nu a formulat critici raportat la inadmisibilitatea căii de atac, iar din conţinutul cererii nu se identifică critici care să poată fi încadrate în motivele de contestaţie în anulare invocate.

Astfel, cu toate că au fost invocate în drept motivele de contestaţie în anulare reglementate de art. 317 şi 318 C. proc. civ. contestatoarea nu a învederat, raportat la soluţia atacată, care sunt considerentele pentru care s-ar impune anularea acestei soluţii.

Conform art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Având în vedere că în cauză nu au fost invocate motive de natură să atragă incidenţa textelor legale invocate de contestatoare, Înalta Curte, în temeiul art. 317 şi 318 C. proc. civ. a respins contestaţia în anulare.

Împotriva acestei ultime decizii a declarant o nouă contestaţie în anulare contestatoarea A., întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) şi (2), art. 318 şi art. 319 C. proc. civ., solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea în tot a deciziei atacate şi a tuturor soluţiilor netemeinice şi nelegale pronunţate în cauză de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria Sector 4 Bucureşti, luând act de faptul că sentinţa nr. 7845/27.10.2010 pronunţată în dosarul nr. x/2009 de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este lovită de nulitate, ca şi toate celelalte soluţii pronunţate în cauză.

În motivarea în fapt, contestatoarea a evidenţiat numai aspecte referitoare la nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate în cauză, susţinând, în esenţă că decizia nr. 765/03.05.2017 este lovită de nulitate întrucât instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra cererii de acordare a unui termen de judecată, încălcându-i dreptul la apărare şi la un proces echitabil. De asemenea, susţine că în mod nelegal a judecat cauza, deşi nicio parte nu a fost prezentă şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Totodată, contestatoarea arată că a invocat excepţia nulităţii hotărârilor pronunţate în cauză, însă instanţa supremă nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii care trebuia analizată cu prioritate.

La termenul din 4 octombrie 2017, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la admisibilitatea declarării acestei căi extraordinare de atac de retractare.

Contestaţia în anulare este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:

Regula privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. În afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Hotărârile irevocabile pot fi atacate pentru motivele arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe cale apelului sau recursului.

Alin. 2 al art. 317 prevede că, contestaţia poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Deşi a invocat dispoziţiile legale sus menţionate, contestatoarea nu-şi motivează cererea în sensul prevederilor art. 317 C. proc. civ., nici sub aspectul neîndeplinirii potrivit cu cerinţele legii a procedurii de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina şi nici sub aspectul necompetenţei instanţei.

În speţă, criticile formulate de contestatoare vizează nepronunţarea Înaltei Curţi asupra excepţiei nulităţii hotărârilor pronunţate în cauză, precum şi faptul că nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra cererii de acordare a unui termen de judecată şi în mod nelegal a judecat cauza, deşi nicio parte nu a fost prezentă şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Ori, aceste critici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ., întrucât contestatoarea invocă pretinse greşeli de judecată şi de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial ori procedural, însă contestaţia în anulare este o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară. De aceea, contestatoarea nu poate susţine pe această cale că a fost prejudiciată procedural întrucât nu i s-a admis cererea de amânare formulată pentru lipsă de apărare la termenul din data de 03.05.2017, aceasta cu atât mai mult cu cât norma prevăzută de art. 156 alin. (1) C. proc. civ. nu este una imperativă, ci de dispoziţie.

Totodată, potrivit art. 318 C. proc. civ., pot fi atacate cu contestaţie în anulare hotărârile instanţelor de recurs, pentru motivele expres prevăzute.

În speţă, contestatoarea a formulat contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a contestaţiei în anulare.

Aşa fiind, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege enunţat, potrivit căruia calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare poate fi promovată numai împotriva unei decizii pronunţate în recurs, neputând fi extinsă, prin analogie, la hotărârile date în alte căi extraordinare de atac, aşa încât şi din această perspectivă contestaţia în anulare este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.

În consecinţă, fată de cele ce preced, Înalta Curte constată că nu se poate reţine în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 317-318 C. proc. civ. urmând a respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2017.