Inadmissibility of appeal against irrevocable decision declaring peremption of prior appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the final appeal filed by the debtor, leaving the lower court's decision that declared the prior appeal extinct for lack of timeliness in force. The dispute arose from a civil procedure where the debtor attempted to challenge a decision that had already extinguished a previous appeal against a court ruling declaring a challenge to forced execution inadmissible due to lack of proper stamping. The court held that an appeal cannot be lodged against an irrevocable decision, applying Article 299(1) and Article 377(2)(4) of the Civil Procedure Code, which restrict appeals to non-final decisions and define decisions rendered on appeal as irrevocable. Relying on the principle that an accessory follows the principal (*accessorium sequitur principale*), the court ruled that a decision extinguishing an appeal for non-appearance is itself only appealable if the underlying substantive decision would have been appealable; since the prior appeal had already exhausted the right to challenge, the new appeal was legally impermissible and thus inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ, art. 253 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against irrevocable decision declaring peremption of prior appeal: Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3122 din data de 27.10.2011, pronunţată de Judecătoria Roman, a fost admisă excepţia netimbrării acţiunii invocată din oficiu, şi anulată, ca netimbrată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., împotriva executării silite din dosarul de executare silită nr. x/2011 al B.E.J. B., pornită la cererea creditorilor C. şi D..
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, contestatoarea A.. Recursul a fost înregistrat, pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. x/2011.
Prin decizia civilă nr. 258/RC din 22.03.2012 a Tribunalului Neamţ s-a respins ca tardiv formulat recursul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinţei civile nr. 3122 din data de 27.10.2011, pronunţată de Judecătoria Roman, în contradictoriu cu intimaţii - intimaţi C. şi D..
Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată la data de 24.05.2012.
Prin decizia civilă nr. 710/RC din 9 decembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă s-a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A., împotriva deciziei civile nr. 258/RC din 22.03.2012 a Tribunalului Neamţ (pronunţată în dosarul nr. x/2011).
Recurenta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 710/9.12.2014 a Tribunalului Neamţ.
Prin decizia civilă nr. 552 din 15 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a constatat perimat recursul civil promovat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 710/09.12.2014 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2012 în contradictoriu cu intimaţii C. şi D..
Împotriva acestei ultime decizii a declarat un nou recurs reclamanta A., neîncadrat în drept, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi judecarea contestaţiei în anulare.
Verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:
În speţă, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimat recursul exercitat împotriva unei decizii irevocabile prin care s-a constatat perimată o contestaţie în anulare.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
A fortiori, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluţionată prin reţinerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.
Or, aşa cum s-a menţionat anterior, cu referire la dispoziţiile procedurale care circumstanţiată obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea deja a dreptului la recurs (având în vedere sistemul unicităţii căilor de atac).
Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menţionează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs.
Aceasta, întrucât intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului (altfel spus, recurs la recurs), după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.
La aceeaşi concluzie conduce şi coroborarea dispoziţiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.
Astfel spus, hotărârea pronunţată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă şi hotărârea care s-ar fi pronunţat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequitur principale").
Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legal reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în speţă în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 552 din 15 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2017.