Recusal-based judicial fine appeal declared inadmissible against irrevocable reexamination decision

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 10.05.2017 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta A. şi s-a dispus amendarea acesteia cu suma de 400 RON, în baza art. 108 indice 1 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Împotriva acestei măsuri de aplicare a amenzii s-a formulat cerere de reexaminare, susţinându-se, în esenţă, că a formulat cererea de recuzare "cu bună credinţă, pentru a scoate la iveală ca judecătorii s-au antepronunţat prin respingerea tuturor cererilor sale pertinente pentru a copia hotărârea de la fond şi din apel".

Prin încheierea din 19 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a respins cererea de reexaminare a încheierii de şedinţă din data de 10.05.2017, formulată de petenta A., ca nefondată.

Din lecturarea încheierii de sedinţă întocmită la termenul din data de 24.04.2017, la care petenta a formulat cerere de recuzare invocând ca judecătorii s-au antepronuntat, rezultă cu evidenţă că judecătorii au motivat respingerea cererilor de probe formulate de petenta, prin aceea că soluţia în discutie în recurs este aceea de respingere a cererii de chemare în judecată pentru lipsa interesului, iar probele solicitate nu vizează acest aspect.

În aceste condiţii, nu se punea problema câtuşi de puţin a unei antepronunţări, în sensul dispoziţiilor invocate de petentă în cadrul cererii de recuzare, ci in discuţie era exclusiv exercitarea de către instanţa de judecată a atribuţiilor sale de apreciere şi jurisdicţie, împrejurarea că petenta în raport de propriile aprecieri subiective a fost nemulţumită de măsurile instanţei de judecata nejustificând formularea unei cereri de recuzare. Raportat la aceasta derulare a dezbaterilor, cererea de recuzare nu a fost formulata cu bună credinţă, cum sustine petenta, nefiind menită să înlăture de la judecată judecători care să îşi fi exprimat opinia asupra cauzei, ci a fost o modalitate prin care petenta si-a manifestat nemulţumirea, în afara cadrului legal însă şi în mod abuziv, raportat la scopul instituţiei recuzării, care nu este acela ca jusţibilialul să înlăture de la judecată judecătorii ale căror masuri îi provoacă nemulţumire, ci pe acela care, datorita unor motive determinate, nu poate asigura o judecată imparţială.

Aceeaşi este şi situaţia în ce priveşte recuzarea procurorului, care nici măcar nu dispusese vreo măsură.

În concluzie, în condiţiile art. 108 indice 5 C. proc. civ., curtea de apel a respins cererea de reexaminare, ca nefondată.

Împotriva încheierii din 19 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs recurenta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii recurate şi pe fond admiterea cererii de reexaminare şi exonerarea de la plata sumei de 400 RON amendă judiciară.

La data de 18 iulie 2017, recurenta a depus o completare la motivele de recurs, prin care a reiterat aceleaşi susţineri formulate în cererea de recurs.

Intimatele Academia de Studii Economice şi Banca Naţională a României au depus întâmpinări prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului.

Intimata B. a depus întâmpinare, peste termenul legal, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului.

Recurenta A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Academia de Studii Economice.

La data de 04.10.2017, instanţa pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de caracterul irevocabil al încheierii atacate, precum şi excepţia nulităţii recursului, invocate de intimatele Academia de Studii Economice şi Banca Naţională a României prin întâmpinările depuse la dosar şi a rămas în pronunţare asupra acestor excepţii.

Analizând cu prioritate, în baza art. 137 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile comune referitoare la instituirea şi exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează o dată cu declararea acesteia. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una şi aceeaşi cale de atac.

Conform dispoziţiilor art. 1085 C. proc. civ. "(1)Împotriva încheierii prevăzute la art. 1084, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

(2)Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

(3)Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea."

Totodată, art. 299 din C. proc. civ. stabileşte ce categorie de hotărâri judecătoreşti sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs şi anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Prin urmare, dreptul de recurs există numai în ceea ce priveşte hotărârile sus-menţionate, neexistând posibilitatea să se declare recurs şi împotriva unei încheieri irevocabile pronunţată în condiţiile art. 1085 alin. (3) C. proc. civ.

Această concluzie este justificată de dorinţa legiuitorului ca aspectele legate de aplicarea amenzii judiciare sau despăgubirii să fie tranşate în mod irevocabil, încă din faza procesuală în care au fost invocate, printr-o cale de atac specifică, soluţionată la nivelul aceleiaşi instanţe, astfel încât să nu poată fi prelungită durata procesului printr-o eventuală rejudecare, ca urmare a admiterii unei căi de atac şi trimiterii sau reţinerii cauzei spre rejudecare, în cazul constatării greşitei aplicări a măsurii amenzii sau despăgubirii.

În speţă, s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva încheierii din 19 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, aceasta fiind irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 1085 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, încheierea pronunţată de curtea de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea "recursului la recurs", ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului.

Astfel, recurentul nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecinţă, încheierea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 19 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2017.