Jurisdiction of incidental judicial aid requests: transfer to the court competent for the principal transfer petition under Art. 123(1) and 142(1) Civil Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice ruled in favor of the procedural objection, declaring itself materially incompetent and declining jurisdiction to resolve the application for judicial aid, thereby transferring the case to the Iaș Court of Appeal. The dispute concerned a request for exemption from a 100 RON judicial tax associated with a petition to transfer a civil case from the Iaș Tribunal to another court, where the applicant, a severely handicapped individual receiving a low monthly benefit, sought public judicial assistance under Emergency Ordinance No. 51/2008. Applying the principle that incidental requests fall under the jurisdiction of the court competent for the principal claim, the Court relied on Articles 30(6), 123(1), and 142(1) of the Civil Procedure Code to determine that since the transfer petition falls under the jurisdiction of the Court of Appeal, the related application for judicial aid must also be adjudicated by that intermediate appellate court rather than the supreme court.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 30 alin. (6) C. proc. civ, art. 123 alin. (1) C. proc. civ, art. 132 alin. (3) C. proc. civ; Jurisdiction of incidental judicial aid requests: transfer to the court competent for the principal transfer petition under Art. 123(1) and 142(1) Civil Procedure Code: Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (6) C. proc. civ., "cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare".
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de ajutor public judiciar de faţă, constată următoarele:
La 19 iulie 2017, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost înregistrată cererea de strămutare a judecăţii cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Iaşi, secţia Civilă.
În sarcina petentului s-a stabilit obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.
La 31 iulie 2017, petentul A. a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, solicitând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.
În motivare, petentul a arătat că este persoană cu handicap grav cu însoţitor şi singurul său venit este o indemnizaţie în cuantum de 340 RON pe lună.
În drept, cererea de ajutor public judiciar este întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008.
În susţinerea cererii de ajutor public judiciar, petentul a depus la dosar, în copie: adeverinţă de venit pe anul 2017, eliberată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, talon pensie aferent lunii iunie 2017 şi acte medicale cu privire la starea sa de sănătate.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (6) C. proc. civ., "cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare".
Prin raportare la acest text de lege, se constată că cererea de ajutor public judiciar ce face obiectul prezentei cauze a fost formulată în legătură cu cererea de strămutare ce face obiectul dosarului nr. x/2017
Fiind formulată în cadrul unui alt proces, se constată că cererea de acordare a ajutorului public judiciar are natura unei cereri incidentale, în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ., faţă de cererea de strămutare.
Totodată, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ., "cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120."
Faţă de formularea clară a acestei dispoziţii legale, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze cererea principală devine competentă să soluţioneze şi cererile incidentale formulate în cadrul aceluiaşi proces.
Având în vedere că s-a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, aflat pe rolul Tribunalului Iaşi, rezultă că sunt incidente dispoziţiile art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Or, potrivit acestui din urmă text de lege, competenţa de a soluţiona cererea de strămutare aparţine curţii de apel dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal.
Dat fiind că judecata cererii de strămutare a dosarului nr. x/2014, aflat pe rolul Tribunalului Iaşi, este de competenţa Curţii de Apel Iaşi, Înalta Curte reţine că nu este competentă să soluţioneze cererea privind acordarea ajutorului public judiciar formulată în legătură cu cererea de strămutare.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor 123 alin. (1) raportat la art. 142 alin. (1) teza I şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulate de petentul A. în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2017.