Conflict of territorial competence in claims against local public authorities: non-application of relative jurisdiction exception ex officio.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 5 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI GOTTLOB şi U.A.T. COMUNA GOTTLOB, ambii reprezentaţi prin primar, la plata sumei de 1978,08 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate şi rămase neachitate, precum şi a penalităţilor de întârziere aferente, în procent de 1% pe zi, calculate de la data scadenţei facturilor fiscale şi până la achitarea în întregime a sumei datorate, cu cheltuielile de judecată.

Cererea a fost formulată conform art. 1026 C. proc. civ.

La 6 februarie 2017, pârâtele au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi au solicitat declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Prin sentinţa civilă nr. 3559 din 15 martie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

În motivarea acestei sentinţe, s-a reţinut că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în pretenţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 1026 şi următoarele din C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 1028 şi art. 107 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că sediile pârâtelor se află în comuna Gottlob, judeţul Timiş, astfel cum au fost indicate şi de către reclamantă prin cererea introductivă.

Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., invocate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în condiţiile în care în cuprinsul convenţiei nr. 573/28.02.2007 nu este stipulată vreo clauză prin care părţile să fi indicat locul de executare a obligaţiilor contractuale.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca invocată de către pârâţi prin întâmpinare şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare la 29 martie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

În şedinţa publică din 15 iunie 2017, a fost invocată, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 828 din 15 iunie 2017, Judecătoria Sânnicolau Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; a constatat că a intervenit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe, s-a reţinut că reclamanta a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca, chemând în judecată pârâţii CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI GOTTLOB şi U.A.T. COMUNA GOTTLOB, care sunt instituţii locale, deci persoane juridice de drept public.

În considerarea acestui aspect, au fost evocate dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.

Având în vedere că pârâtele sunt instituţii locale, persoane juridice de drept public, iar potrivit art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", s-a reţinut că în mod greşit Judecătoria Cluj-Napoca (instanţa de la sediul reclamantei) a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Pentru aceste motive, Judecătoria Sânnicolau Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 iulie 2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Sânnicolau Mare şi Judecătoria Cluj-Napoca - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Conform prevederilor art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., "competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun", iar potrivit dispoziţiilor art. 111 din acelaşi act normativ, "cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului".

Dat fiind că art. 111 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, rezultă că acest text de lege instituie un caz de competenţă teritorială relativă.

Or, competenţa teritorială relativă este una de ordine privată, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la partea îndreptăţită să invoce încălcarea competenţei teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Totodată, potrivit art. 246 alin. (2) C. proc. civ., "excepţiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părţilor", iar conform art. 247 alin. (2) din acelaşi act normativ, "excepţiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârşirea neregularităţii procedurale, în etapa cercetării procesului şi înainte de a se pune concluzii în fond".

Din analiza coroborată a acestor texte de lege, rezultă că instanţa de judecată nu poate invoca, din oficiu, necompetenţa de ordine privată.

Prin raportare la aceste dispoziţii legale, se constată că reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat pe calea unei cereri de valoare redusă obligarea pârâţilor CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI GOTTLOB şi U.A.T. COMUNA GOTTLOB, ambii reprezentaţi prin primar, la plata sumei de 1978,08 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, precum şi a penalităţilor de întârziere aferente, în baza raporturilor contractuale existente între părţi.

Fiind vorba de o acţiune prin care se tinde la valorificarea unui drept de creanţă împotriva unor autorităţi ale administraţiei publice locale, reclamanta avea alegerea între a sesiza fie instanţa de la sediul său, fie instanţele de la sediile pârâtelor.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta are sediul în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, iar pârâtele au sediul în comuna Gottlob, judeţul Timiş.

Totodată, se constată că, deşi reclamanta a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca, în a cărei circumscripţie îşi are sediul, această instanţă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către pârâte prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

La rândul său, Judecătoria Sânnicolau Mare, apreciind că nu este competentă teritorial să soluţioneze cauza conform art. 111 C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza către Judecătoria Cluj-Napoca.

Fiind nesocotită o normă de competenţă de ordine privată, cum este cea de la art. 111 C. proc. civ., rezultă că partea îndreptăţită să o invoce, conform art. 247 alin. (2) din acelaşi act normativ, este cea protejată prin norma juridică încălcată, respectiv reclamantul.

Chiar dacă art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, se constată că această dispoziţie legală vizează necompetenţa teritorială relativă a instanţei sesizate de către reclamant, neexcluzând însă dreptul acestuia din urmă de a invoca, pe cale de excepţie, necompetenţa instanţei la care a fost declinată cauza.

Astfel, se reţine că invocarea, din oficiu, de către Judecătoria Sânnicolau Mare a excepţiei necompetenţei sale teritoriale s-a făcut cu nerespectarea art. 247 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care această instanţă şi-a întemeiat hotărârea de declinare a competenţei pe norma de ordine privată de la art. 111 C. proc. civ.

Prin urmare, neinvocarea de către reclamantă a excepţiei necompetenţei teritoriale relative a instanţei sesizate în urma declinării de competenţă a condus la acoperirea acestei neregularităţi procedurale de ordine privată, Judecătoria Sânnicolau Mare rămânând astfel învestită cu judecarea cauzei.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 129 alin. (3) şi art. 247 alin. (2) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2017.