Conflict of jurisdiction: exclusion of ex officio invocation of relative territorial incompetence by defendant's failure to raise exception

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 20 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 750 RON, precum şi la plata dobânzii legale de la data exigibilităţii acesteia şi până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 8 martie 2017, Judecătoria Giurgiu a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 1114 din 8 martie 2017, Judecătoria Giurgiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Giurgiu a reţinut următoarele:

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar potrivit art. 107 alin. (2) din acelaşi act normativ, "instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul".

S-a constatat că pârâtul B. are domiciliul în jud. Dolj, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Filiaşi.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 107 şi art. 130 - art. 132 C. proc. civ., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la 28 martie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul din 8 mai 2017, Judecătoria Filiaşi a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 287 din 8 mai 2017, Judecătoria Filiaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu; a constatat că a intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Filiaşi şi Judecătoria Giurgiu şi a înaintat cauza în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Filiaşi a reţinut următoarele:

S-a arătat că ambele instanţe apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ.

Au fost evocate dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. care reglementează regimul de invocare a necompetenţei de ordine privată.

S-a reţinut că, raportat la termenul imperativ şi exclusivist - doar de către pârât - folosit de către legiuitor, se poate deduce că, dacă excepţia nu a fost invocată de către persoana în favoarea căreia este recunoscut acest beneficiu şi în termenul legal, nu va mai putea fi invocată până la finalizarea procesului, nici în faza judecăţii în primă instanţă, nici în căile de atac.

Totodată, s-a arătat că ambele instanţe consideră că în cauză este incidentă necompetenţa teritorială de ordine privată, însă au opinii diferite asupra identităţii titularului ce ar putea invoca un atare incident procedural.

Astfel, s-a apreciat că, în mod greşit, Judecătoria Giurgiu a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale la termenul de judecată din 8 martie 2017, din moment ce o atare excepţie nu fusese invocată în faţa instanţei de fond, în termenul legal.

Având în vedere că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinare, Judecătoria Filiaşi, în temeiul art. 132 raportat la art. 130 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 28 iunie 2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Filiaşi şi Judecătoria Giurgiu - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispoziţiile legale anterior evocate reglementează competenţa teritorială de drept comun pentru judecata în primă instanţă.

Dat fiind că art. 113 alin. (1) C. proc. civ. instituie cazuri de competenţă teritorială alternativă în favoarea altor instanţe decât cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, rezultă că dispoziţiile art. 107 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc un caz de competenţă teritorială relativă.

Or, competenţa teritorială relativă este una de ordine privată, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Caracterul de ordine privată al competenţei reglementate de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. poate fi dedus şi din art. 126 alin. (1) C. proc. civ. care permite derogarea de la competenţa teritorială de drept comun în măsura în care pretenţia concretă dedusă judecăţii vizează un drept subiectiv de care părţile pot dispune.

Cu privire la partea îndreptăţită să invoce încălcarea competenţei teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Întrucât textul de lege anterior menţionat stabileşte că numai pârâtul poate invoca necompetenţa de ordine privată, utilizând argumentul de interpretare logică per a contrario, rezultă că instanţa de judecată nu o poate invoca din oficiu.

Pornind de la aceste consideraţii cu caracter principial, se constată că prin cererea dedusă judecăţii reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 750 RON şi a dobânzii legale aferente, întemeindu-şi pretenţiile pe dispoziţiile art. 1381 şi următoarele din C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Fiind vorba de o acţiune în răspundere civilă delictuală, reclamantul avea alegerea între instanţa de la domiciliul pârâtului şi instanţa de la locul săvârşirii faptei ilicite sau a producerii prejudiciului.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei se constată că domiciliul pârâtului este în localitatea Filiaşi, iar pretinsa faptă ilicită a fost săvârşită în localitatea Podari.

Chiar dacă reclamantul nu a sesizat una dintre instanţele arătate la art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., se reţine că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale relative a Judecătoriei Giurgiu.

Or, neinvocarea de către pârât a necompetenţei de ordine privată în condiţiile impuse de art. 130 alin. (3) C. proc. civ. atrage decăderea acestuia din dreptul de a o mai invoca, cu consecinţa că instanţa sesizată de către reclamant rămâne învestită cu judecarea cauzei chiar dacă este necompetentă teritorial.

Ca atare, se constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale relative de către Judecătoria Giurgiu s-a făcut cu încălcarea textului de lege anterior evocat, întrucât dreptul de a contesta competenţa instanţei sesizate aparţinea exclusiv pârâtului.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2017.