Jurisdictional conflict over pre-2013 garnishment validation; exclusive competence of enforcement court under 1865 CPC prevails despite new law transitional provisions

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 4 aprilie 2017, sub nr. x/2017, creditoarea A.., în contradictoriu cu debitoarea B. şi terţul poprit S.C. C. S.R.L., a solicitat validarea popririi înfiinţate la 19 ianuarie 2017, în dosarul de executare nr. 697/2012, al B.E.J. D..

La termenul de judecată din 26 aprilie 2017, Judecătoria Constanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 5231 din 3 mai 2017, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Constanţa a reţinut în esenţă următoarele:

Litigiul dedus judecăţii priveşte procedura de validare a popririi înfiinţate în dosarul de executare silită nr. x/2012, aflat pe rolul B.E.J. D., astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile procedurale din faza executării silite.

Au fost evocate atât dispoziţiile art. 790 alin. (1) din noul C. proc. civ., cât şi dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ.

S-a reţinut că, în cazul procedurii de executare silită, legiuitorul a stabilit o competenţă materială şi teritorială de ordine publică, în sensul că toate cererile din această etapă procesuală se soluţionează de instanţa de executare, a cărei competenţă materială şi teritorială este stabilită în mod imperativ de art. 651 din noul C. proc. civ.

S-a constatat că debitorul împotriva căruia a fost demarată procedura de executare silită are domiciliul în localitatea Mangalia, conform menţiunii făcute de creditoare în cuprinsul cererii deduse judecăţii.

Totodată, s-a reţinut că domiciliul actual al debitorului, rezultat din verificările efectuate la D.E.P.A.B.D., este în Bucureşti, şos. x, astfel încât instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

De asemenea, au fost evocate dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 din noul C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 130 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Având în vedere că necompetenţa teritorială incidentă în cauză este una de ordine publică, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi, totodată, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la 20 iunie 2017, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 8864 din 10 iulie 2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa; a constatat că a intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Constanţa şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut următoarele:

Au fost evocate dispoziţiile art. 25 alin. (1) din noul C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru determinarea legii procesuale aplicabile în timp.

Totodată, s-a făcut referire la dispoziţiile art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ. şi la cele ale art. 663 din acelaşi act normativ.

Având în vedere că în dosarul de executare nr. 697/2012, cererea de executare silită a fost formulată la 12 iulie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., s-a reţinut că sunt aplicabile normele C. proc. civ. din 1865.

S-a apreciat că în temeiul dispoziţiilor art. 460 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, competenţa de soluţionare a cererii de validare a popririi aparţine instanţei de executare, iar potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea.

De asemenea, s-a constatat că prin adresa emisă la 19 ianuarie 2017, de B.E.J. D. în dosarul de executare nr. 697/2012, s-a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor pe care terţul poprit C. S.R.L. le datorează debitoarei B., terţul poprit având sediul în Constanţa, Bulevardul x, judeţul Constanţa.

Faţă de aceste aspecte, s-a reţinut că executarea silită prin poprire se desfăşoară în raza teritorială a oraşului Constanţa, unde se află sediul terţului poprit C. S.R.L.

S-a statuat că dispoziţiile art. 460 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 instituie în favoarea instanţei de executare o competenţă teritorială absolută care, conform art. 159 alin. (1) pct. 3 din acelaşi act normativ, nu poate fi înlăturată.

Astfel, s-a reţinut că Judecătoria Constanţa a declinat în mod greşit cauza către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti prin aplicarea textelor din noul C. proc. civ., întrucât aceste texte de lege nu erau aplicabile unei executări silite începute anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.

Apreciind că nu este competentă teritorial să soluţioneze cauza, în temeiul dispoziţiilor anterior evocate, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 august 2017, sub nr. x/2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, se constată că pentru emiterea regulatorului de competenţă este necesar ca două sau mai multe instanţe să se declare deopotrivă necompetente să judece aceeaşi pricină, ca declinările de competenţă între instanţele sesizate să fie reciproce şi ca cel puţin una dintre instanţe să fie competentă să soluţioneze cauza.

Verificând dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, se reţine că instanţele aflate în conflict de competenţă - Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Constanţa - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

În prezenta cauză, conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Constanţa a avut la bază raportarea celor două instanţe la acte normative diferite în vederea stabilirii competenţei teritoriale.

Astfel, în timp ce Judecătoria Constanţa a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile noului C. proc. civ. - Legea nr. 134/2010, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. din 1865.

În conformitate cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, "dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din noul C. proc. civ., "procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Din analiza coroborată a acestor norme tranzitorii, rezultă că executările silite începute sub imperiul vechiul C. proc. civ. rămân supuse acelei legi, iar cele începute după data intrării în vigoare a noului C. proc. civ. sunt guvernate de noua lege procesual civilă.

Prin raportare la aceste consideraţii, se constată că prin cererea formulată de creditoarea A. s-a solicitat validarea popririi înfiinţate la 19 ianuarie 2017, în dosarul de executare nr. 697/2012, aflat pe rolul B.E.J. D..

Totodată, se constată că prin încheierea nr. 558/C din 18 mai 2010, pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. x/2010, a fost încuviinţată executarea silită, prin poprire, a debitoarei B., executare silită ce formează obiectul dosarului execuţional anterior menţionat.

Având în vedere că cererea de validare a popririi are natura unui incident procedural ivit în faza executării silite, iar executarea silită a fost pornită anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., rezultă că pentru stabilirea instanţei competente teritorial trebuie avute în vedere dispoziţiile C. proc. civ. din 1865.

Astfel, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, cererea de validare a popririi este de competenţa instanţei de executare, iar dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi act normativ prevăd că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Întrucât părţilor nu li se permite să deroge de la dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865 prin alegerea unei alte instanţe decât cea de executare, rezultă că aceste dispoziţii legale instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (1) teza a II-a pct. 3 din acelaşi act normativ, competenţa teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Prin raportare la aceste dispoziţii legale, se constată că executarea silită ce formează obiectul dosarului execuţional nr. x/2012, aflat pe rolul B.E.J. D., se realizează prin modalitatea popririi, iar terţul poprit S.C. C. S.R.L. are sediul în Constanţa.

Prin urmare, întrucât cererea de validare a popririi este de competenţa instanţei de executare, iar executarea silită se realizează în circumscripţia Judecătoriei Constanţa, se poate concluziona în sensul că această instanţă este competentă teritorial să soluţioneze cererea formulată de creditoarea A.., în contradictoriu cu debitoarea B. şi terţul poprit S.C. C. S.R.L.

Pentru considerentele anterior evocate, în aplicarea prevederilor art. 460 alin. (1) şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865 prin raportare la cele ale art. 22 alin. (5) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2017.