Revision jurisdiction over appellate decisions: competence of the court that rendered the challenged ruling under CPC art. 323

Prin decizia nr. 38/C/2016 - A din 4 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009, a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al S.C. A. S.R.L. pentru apelanta S.C. B. S.A.; a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional al S.C.A. C. şi S.C.A. D. pentru apelanta S.C. B. S.A.; a fost anulat apelul formulat de S.C. B. S.A., ca fiind formulat de persoane care nu au calitatea de reprezentant; a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii apelului formulat de S.C. E. S.R.L. şi F.; a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii S.C. E. S.R.L. şi F., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. G. S.A. şi cu intimatul-reclamant H. împotriva încheierii de şedinţă din 28 ianuarie 2015 şi a sentinţei nr. 153/COM din 11 februarie 2015, pronunţate de Tribunalul Bihor, care au fost menţinute în totalitate; a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de aderare la apel formulată de intimatul H.; a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de intimatul H..

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii S.C. E. S.R.L., F. şi intervenienta S.C. B. S.A.

Prin decizia nr. 198 din 3 februarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2009, a fost admis recursul declarat de recurenţii-pârâţi S.C. E. S.R.L. şi F. şi recurenta-intervenientă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 38/C/2016 - A din 4 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a fost modificată în parte decizia recurată în sensul că: a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a S.C. A. S.R.L. pentru S.C. B. S.A.; a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a S.C.A. C. şi S.C.A. D. pentru S.C. B. S.A. A fost admis apelul declarat de pârâţii S.C. E. S.R.L. şi F. şi de intervenienta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 153/COM din 11 februarie 2015, pronunţată Tribunalului Bihor şi a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că: a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul H.; a fost admisă cererea de intervenţie formulată de S.C. B. S.A. în interesul pârâtei S.C. E. S.R.L. Au fost menţinute dispoziţiile din decizia recurată referitoare la soluţionarea cererii de apel formulate de pârâţii S.C. E. S.R.L. şi F. împotriva încheierii de şedinţă din 28 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bihor şi a cererii de aderare la apel formulate de intimatul H.. Au fost menţinute dispoziţiile din sentinţa nr. 153/COM din 11 februarie 2015, pronunţată Tribunalului Bihor privind soluţionarea excepţiilor lipsei calităţii de reprezentant a domnului consilier juridic I. şi a domnului avocat J. pentru pârâta S.C. E. S.R.L. A fost obligat intimatul-reclamant H. la plata sumei de 42.960,26 RON reprezentând taxa judiciară de timbru în recurs şi apel către recurenta-intervenientă S.C. B. S.A.

La 10 martie 2017, reclamantul H. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 198 din 3 februarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2009, precizând că motivele de revizuire vor fi depuse după redactarea şi comunicarea acestei decizii.

La termenul de judecată din 3 octombrie 2017, reclamantul H. a depus o cerere intitulată "motive de revizuire" prin care a menţionat că obiectul revizuirii îl constituie decizia nr. 38/C/2016 - A din 4 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009.

Prin această cerere s-a solicitat declinarea cauzei la Curtea de Apel Oradea, precum şi retractarea în parte a deciziei anterior menţionate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de aderare la apel formulate de reclamantul H. şi, în urma rejudecării, să fie respinsă excepţia inadmisibilităţii, cu consecinţa rejudecării în fond a cererii de aderare la apel.

În drept, revizuirea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepţia necompetenţei materiale invocată de revizuent, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 326 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, "cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată".

Totodată, art. 132 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ prevede că la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a propune noi dovezi.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor anterior evocate, rezultă că cererea de revizuire poate fi modificată în aceleaşi condiţii ca şi cererea de chemare în judecată.

Dispoziţiile art. 134 C. proc. civ. din 1865 stabilesc că prima zi de înfăţişare este aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.

Prin raportare la aceste texte de lege, instanţa supremă constată că, la termenul de judecată din 9 mai 2017, cauza a fost amânată la cererea apărătorului revizuentului pentru motivarea deciziei atacate şi depunerea motivelor de revizuire.

Având în vedere că prima zi de înfăţişare presupune ca părţile să fie legal citate şi să poată pune concluzii pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii, rezultă că la termenul din 9 mai 2017 nu erau îndeplinite aceste cerinţe.

În condiţiile în care motivarea deciziei ce a făcut obiectul cererii de revizuire iniţiale a fost efectuată după primul termen de judecată, iar motivele de revizuire au fost depuse la termenul din 3 octombrie 2017, instanţa supremă constată că la acest din urmă termen au fost îndeplinite cerinţele primei zile de înfăţişare.

Astfel, depunerea de către revizuent a cererii de modificare a obiectului şi temeiului de drept ale căii de atac, la prima zi de înfăţişare din 3 octombrie 2017, respectă dispoziţiile art. 132 alin. (1) teza I C. proc. civ. din 1865.

Cum motivul revizuire invocat prin cererea modificatoare este cel prevăzut la art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, devin incidente dispoziţiile art. 323 alin. (1) din acelaşi act normativ potrivit cărora, "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere".

În condiţiile în care obiectul cererii de revizuire, astfel cum a fost modificat la prima zi de înfăţişare, îl reprezintă decizia nr. 38/C/2016 - A din 4 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze revizuirea este Curtea de Apel Oradea.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 323 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei nr. 38/C/2016 - A din 4 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009 în favoarea Curţii de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire îndreptate împotriva deciziei nr. 38/C/2016 - A din 4 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009 în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2017.