Competence conflict over civil recovery action under partnership agreement arising from public funding project: exclusion of administrative jurisdiction despite public authority plaintiff

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30.07.2015, sub nr. x/2017, reclamanta Universitatea Politehnica Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea pârâtei la plata debitului în cuantum de 28.348,33 RON, reprezentând prefinanţare nededusă de la Partenerul A., în cadrul proiectului x, cu titlul "Restructurarea sistemului de practică productivă a studenţilor din învăţământul tehnic superior - TRIPOD", cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1301 pronunţată la 10 aprilie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia Civilă.

În argumentarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că cererea de chemare în judecată nu are ca obiect un act administrativ tipic sau asimilat, pentru a fi incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ci este o acţiune civilă având ca obiect capete de cerere evaluabile, competenţa revenind astfel judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. k) coroborate cu cele ale art. 123 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4549/2017 din 08 iunie 2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se în esenţă, că în speţă sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta este, ca natură juridică, o autoritate a administraţiei publice centrale fiind sub coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale.

S-a mai reţinut caracterul de act administrativ al contractului de finanţare şi că acordului de parteneriat îi sunt aplicabile aceleaşi dispoziţii legale conform art. 2.2 din respectivul acord, motiv pentru care în conformitate cu art. 101 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Competenţa materială este reglementată de norme de ordine publică şi, având caracter absolut, părţile nu pot deroga de la aceste norme.

Normele de competenţă materială sunt stabilite sub aspect procesual după obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi soluţionate în concret de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În speţă, Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o cerere având ca obiect pretenţii în cuantum de 28.348,33 RON, rezultate din acordul de parteneriat încheiat între reclamantă şi pârâtă.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că la data de 31.08.2010, între Universitatea Politehnica din Bucureşti, în calitate de Partener Principal, şi A., în calitate de Partener Naţional 4, s-a încheiat Acordul de Parteneriat, în vederea derulării contractului de finanţare x/31.08.2010. A mai arătat reclamanta că potrivit art. 5 alin. (1) din contractul de finanţare şi acordului de parteneriat, A. a primit ca prefinanţare suma de 65.872,77 RON, însă aceasta nu a venit cu documente de plată decât în cadrul cererii de rambursare nr. x, 4 şi 5, nu a depus documente financiar-contabile la cererea finală, astfel încât beneficiarul, respectiv Universitatea Politehnică din Bucureşti, a fost în imposibilitate de a recupera diferenţa necheltuită din totalul prefinanţării primite de partenerul 4 A..

În raport cu dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte constată că în litigiul dedus judecăţii, reclamanta nu a învestit instanţa cu o cerere care să aibă ca obiect analiza legalităţii şi temeiniciei unui act administrativ în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care să emane de la o autoritate a administraţiei publice centrale şi care să atragă competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea curţii de apel, potrivit art. 10 din lege.

Totodată, este de observat că pârâta A. nu a fost parte a contractului de finanţare nr. x din 31.08.2010 iar acţiunea în regres formulată de beneficiar cu privire la obligaţii asumate de parteneri prin acordul de parteneriat nu este supusă normelor de competenţă specifice raportului juridic principal, izvorul obligaţional dintre pârâtă şi reclamantă fiind acordul încheiat ce nu poate fi asimilat unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, în raport cu natura şi obiectul cauzei, pretenţii civile în cuantum de 28.348,33 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2017.