Territorial competence for contestation against enforcement: 1865 Code of Civil Procedure applies to enforcement proceedings commenced before 2013, vesting jurisdiction in the court that authorized execution.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, contestatoarea S.C. A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimatele B. şi C., contestaţie la executarea începută în dosarul de executare nr. 447/2011 de BEJ D., solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea somaţiei pentru suma de 15.488 RON, inclusiv onorariu executor.

Prin sentinţa civilă nr. 2738 din 25 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În argumentarea acestei soluţii, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reţinut că sediul debitoarei este situat pe raza localităţii Craiova, jud. Dolj iar executarea se face la sediul acesteia astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 373 şi 400 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, competenţa instanţei de executare nu este dată de instanţa care a încuviinţat executarea silită, ci de locul executării.

Prin sentinţa civilă nr. 8916/2017 din 06 septembrie 2017, Judecătoria Craiova, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reţinându-se în esenţă incidenţa dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865 având în vedere că executarea silită a fost începută în anul 2011.

Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 373 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., instanţa de executare se determină la începutul executării silite, în speţă, încuviinţarea executării silite fiind pronunţată prin încheierea nr. 3582 din 27 octombrie 2011 de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, contestatoarea S.C. A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimatele B. şi C., contestaţie la executarea începută în dosarul de executare 447/2011 de BEJ D., solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea somaţiei pentru suma de 15.488 RON, inclusiv onorariu executor.

Înalta Curte constată că în prezenta cauza sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865 având în vedere prevederile art. 24 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în prezenta cauză, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei executarea a început în cursul anului 2011 fiind deschis dosarul de executare nr. 447/2011.

Dispoziţiile art. 399 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 stabilesc că împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc faptul că, contestaţia se introduce la instanţa de executare, prin care urmează a se înţelege potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea iar conform alin. (3) al aceluiaşi text legal, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În speţă, din înscrisurile depuse în susţinerea contestaţiei la executare, rezultă că prin încheierea nr. 3582 din 27.10.2011 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6636 din 07.06.2011 pronunţată de aceeaşi instanţă.

Astfel, în prezenta cauză, instanţa de executare este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, executarea silită fiind încuviinţată de această instanţă, în toate formele de executare.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 400 alin. (1) şi art. 373 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de executare, respectiv Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2017.