Insolvency reorganization: exclusive jurisdiction of bankruptcy judge over presidential orders to maintain essential contracts under Law 85/2006
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, establishing that the Buzau Court of Appeal, Second Civil Section, is competent to adjudicate the case. The dispute concerned a request for a presidential order by a company in judicial reorganization to compel an electricity supplier to maintain service, grounded in Article 38 of Law No. 85/2006 on insolvency; both the Buzau and Bucharest Courts of Appeal initially declined jurisdiction, the former citing territorial incompetence based on the defendant's seat and the latter invoking functional incompetence requiring referral to the specialized bankruptcy judge. The Supreme Court ruled that because the claim is fundamentally tied to the insolvency procedure and the specific powers of the bankruptcy judge to oversee contract termination during reorganization under Articles 6 and 11 of Law No. 85/2006, the matter falls under the special law of insolvency rather than general civil procedure. Consequently, applying the principle that all insolvency procedures belong to the court where the debtor has its registered office, the Court affirmed the jurisdiction of the Buzau Court of Appeal, specifically the bankruptcy judge within that jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 998 alin. (2) C. proc. civ, art. 6 din Legea nr. 85/2006, art. 38 din Legea nr. 85/2006, art. 998 din C. proc. civ, art. 107 din C. proc. civ, art. 38 din Legea nr. 85/2016; Insolvency reorganization: exclusive jurisdiction of bankruptcy judge over presidential orders to maintain essential contracts under Law 85/2006: Instanţa a avut în vedere calitatea de consumator captiv al reclamantei, potrivit art. 3 din Legea nr. 85/2008, precum şi împrejurarea că aceasta se află în perioada de reorganizare, astfel încât pârâta, în calitate de furnizor de servicii nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 aprilie 2017, sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta S.C. A. S.A. - în reorganizare judiciară a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând ca în temeiul art. 998 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială,să se constate aplicabilitatea dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi să se dispună obligarea pârâtei, să menţină furnizarea energiei electrice necesară funcţionării activităţii reclamantei.
La data de 10 aprilie 2017 pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat, pe cale de excepţie,inadmisibilitatea dispunerii măsurii de menţinere a furnizării energiei electrice pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se constate greşita apreciere a S.C. A. S.A. cu privire la calitatea sa de consumator captiv, precum şi necompetenţa teritorială a Tribunalului Buzău în judecarea cererii introductive de instanţă, iar în subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii privind ordonanţa preşedinţială, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 10 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de către reclamanta S.C. A. S.A. - în reorganizare judiciară, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea introductivă, reclamanta A. S.A. - în reorganizare judiciară a solicitat ca, pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale, să fie obligată pârâta B. S.R.L. să continue prestarea serviciului de furnizare a energiei electrice necesare continuării activităţii sale pe perioada reorganizării judiciare şi că, potrivit dispoziţiilor art. 998 din C. proc. civ., "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".
Tribunalul a constatat că instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, respectiv executarea obligaţiilor izvorâte din Contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii eligibili nr. E 68 din 20 octombrie 2015, este cea de la sediul pârâtei B. S.R.L., potrivit dispoziţiilor art. 107 din C. proc. civ.
Cum litigiul asupra fondului dreptului, în primă instanţă, este de competenţa instanţei din Municipiul Bucureşti, pe raza căreia îşi are sediul pârâta B. S.R.L., tribunalul a apreciat că cererea de ordonanţă preşedinţială trebuia introdusă la această instanţă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub numărul x/2017.
Prin sentinţa civilă nr. 1614 din 8 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de către reclamanta S.C. A. S.A. - în reorganizare judiciară în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că a fost învestită cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 85/2016 şi art. 998 alin. (2) C. proc. civ., având ca obiect obligarea pârâtei, pe calea ordonanţei preşedinţiale, la menţinerea furnizării energiei electrice către reclamantă.
Instanţa a avut în vedere calitatea de consumator captiv al reclamantei, potrivit art. 3 din Legea nr. 85/2008, precum şi împrejurarea că aceasta se află în perioada de reorganizare, astfel încât pârâta, în calitate de furnizor de servicii nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor.
Reţinând obiectul cererii, precum şi fundamentul pretenţiilor reclamantei, respectiv dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 85/2006, Tribunalul a apreciat că devin incidente, pentru determinarea competenţei materiale funcţionale de soluţionare a cauzei, dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi art. 11 alin. (2) din actul normativ menţionat.
Instanţa a mai reţinut că toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia apelului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă sau un complet specializat de insolvenţă, acesteia/acestuia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege.
Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei.
Faţă de sentinţa civilă nr. 1614 din 8 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 26 mai 2017, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă dosarul nr. x/2017, având ca obiect faliment - ordonanţă preşedinţială - obligare la menţinerea furnizării energiei electrice necesare funcţionării activităţii - declinat.
Prin sentinţa civilă nr. 3811 din 15 iunie 2017 instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta A. S.A. - IN REORGANIZARE în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Buzău; a constatat ivit conflictul negativ de competenta şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâtei să menţină furnizarea energiei electrice necesare funcţionării activităţii reclamantei.
Totodată, s-a reţinut că, reclamanta se află în procedura insolvenţei judiciare, în dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Buzău şi că cererea se fundamentează pe existenţa unui contract încheiat între părţi, cu privire la care, în timpul procedurii de reorganizare judiciară a reclamantei, parata a formulat notificare de denunţare a contractului ce urmează a produce efecte începând cu data de 20 aprilie 2017, notificare comunicată administratorului judiciar al reclamantei în timpul procedurii de reorganizare judiciară.
S-a mai reţinut că cererea de ordonanţă preşedinţială este întemeiata pe dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 85/2006 şi că derularea contractelor încheiate de persoana juridica aflata in procedura insolventei, denunţarea, încetarea, continuarea acestora, se afla sub supravegherea administratorului judiciar, în condiţiile art. 86 din Legea nr. 86/2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei de necompetenţă teritorială, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată şi, în consecinţă, a admis-o pentru următoarele considerente:
S-a arătat că, un prim aspect se referă la verificări în sensul că pricina este de competenţa Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, având o competenţă generală de judecată în materia litigiilor patrimoniale între profesionişti de o valoare mai mare de 200.000 RON, potrivit dispoziţiilor în vigoare, respectiv art. 95 alin. (1) pct. 1 din Noul C. proc. civ., ori de competenţa judecătorului sindic de la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Comercială specializată în materia litigiilor de insolvenţă, judecătorul sindic reţinând că incidentul sesizat de parte nu se referă la competenţă, ci la regulile de legală constituire a completului.
Competenţa instanţelor reprezintă departajarea prerogativelor jurisdicţionale între instanţele judecătoreşti, atât pe verticală (competenţa materială), cât şi pe orizontală (competenţa teritorială) şi este stabilită prin norme cu caracter procedural reglementate în C. proc. civ. sau în legi cu caracter special.
S-a reţinut că în acest sens este art. 6 din Legea nr. 85/2006, care tranşează sub aspectul competenţei procedura de insolvenţă ca aparţinând tribunalului, pe când art. 95 alin. (1) pct. 1 coroborat cu art. 94 lit. j) din Noul C. proc. civ., stabilesc, de asemenea, competenţa tribunalului pentru litigiile între profesionişti evaluabile la peste 200.000 RON.
Astfel, competenţa materială nu se raportează la persoana judecătorilor care intră în constituirea completului, ci nivelul instanţei în ierarhia instanţelor judecătoreşti.
Maniera de distribuire a cauzelor în funcţie de o anumită specializare a magistraţilor în anumite materii sau domenii ale dreptului ţine de organizarea judiciară şi nu reprezintă norme de competenţă în sensul avut în vedere de legiuitor.
Chiar dacă jurisprudenţial departajarea cauzelor în funcţie de domenii se face prin sintagma competenţa funcţională, s-a reţinut că aceasta nu desemnează o departajare a competenţelor în sensul legii de procedură, ci o departajare a cauzelor după specializarea magistratului în anumite domenii, potrivit Legii nr. 304/2004.
S-a reţinut că art. 11 din Legea nr. 85/2006 delimitează materia în care un judecătorul-sindic are specializarea să judece, astfel că acesta soluţionează oricare dintre cererile enumerate la lit. a)-n), precum şi orice acţiuni, indiferent de titular dacă sunt aferente procedurii.
Conform dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006, atribuţiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul asupra activităţii administratorului/lichidatorului judiciar precum şi la procesele de natura juridică aferente procedurii insolventei, fiind competent să judece toate cererile prevăzute de Legea nr. 85/2006.
S-a mai reţinut că acţiunea întemeiată pe aplicarea dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 85/2006 la solicitarea reclamantei aflata în procedura de reorganizare judiciară, pentru menţinerea şi executarea unui contract în derulare cu privire la care devin aplicabile prevederile art. 86 din Legea nr. 85/2006, implică cu necesitate realizarea unei verificări judiciare asupra activităţii administratorului judiciar, în exercitarea atribuţiilor specifice decurgând din art. 86 din legea specială, inclusiv în ceea ce priveşte măsurile adoptate după primirea notificării de denunţare unilaterală a contractului; este o acţiune dintre cele încadrabile în dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 85/2006 care au un caracter excepţional, şi nu trebuie să fie deferită spre judecata unei instanţe cu o specializare generală în această materie, în cauză, secţia civilă a tribunalului.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială a instanţei, s-a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 120 din C. proc. civ. raportate la art. 6 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care cererile în materia insolventei, respectiv toate procedurile prevăzute de legea specială, sunt de competenta tribunalului în circumscripţia căruia îşi are sediul debitorul, în speţă Tribunalul Buzău.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că, prin cererea înregistrată la data de 4 aprilie 2017, sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. - în reorganizare judiciară a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând ca în temeiul art. 998 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se constate aplicabilitatea dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi să se dispună obligarea pârâtei, să menţină furnizarea energiei electrice necesară funcţionării activităţii reclamantei.
Totodată, se reţine că, în motivarea în fapt, reclamanta a învederat că, prin încheierea de şedinţă din data de 13 martie 2013 pronunţată în dosarul nr. x/2013 împotriva S.C. A. S.A., s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei, iar prin sentinţa civilă nr. 1204 din 10 decembrie 2014 judecătorul-sindic desemnat de Tribunalul Buzău a confirmat planul de reorganizare a activităţii debitorului.
Acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 aprilie 2017, sub nr. x/2017, are ca obiect o cerere de ordonanţă preşedinţială, întemeiată pe dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 85/2006.
Se constată că cererea se fundamentează pe existenţa unui contract încheiat intre parţi, cu privire la care, in timpul procedurii de reorganizare judiciara a reclamantei, parata a formulat notificare de denunţare a contractului, ce urmează a produce efecte începând cu data de 20 aprilie 2017, notificare comunicata administratorului judiciar al reclamantei în timpul procedurii de reorganizare judiciară.
Este de menţionat că derularea contractelor încheiate de persoana juridică aflată în procedura insolvenţei, denunţarea, încetarea, continuarea acestora, se afla sub supravegherea administratorului judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 85/2006.
Înalta Curte reţine că legea insolvenţei este o lege specială având propriul domeniu de reglementare.
Dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 85/2006 enumeră principalele atribuţii ale judecătorului sindic, care sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii de insolvenţă.
Prin raportare la textele de lege enunţate şi faţă de împrejurarea că reclamanta a indicat ca temei de drept al acţiunii formulate prevederile art. 38 ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, instanţa apreciază că judecarea cererii este în competenţa judecătorului sindic, acesta având posibilitatea de a analiza asupra admisibilităţii acesteia din perspectiva normelor de drept aplicabile în materie.
Astfel, cererea de ordonanţă preşedinţială de faţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi soluţionată decât în condiţiile reglementate de legislaţia specială, respectiv Legea nr. 85/2006, iar nu în cadrul procedurii reglementate de C. proc. civ.
Competenţa materială şi teritorială a instanţelor este stabilită prin norme cu caracter procedural reglementate de C. proc. civ. sau de legi cu caracter special.
Potrivit C. proc. civ., tribunalul are o competenţă generală de judecată în materia litigiilor patrimoniale între profesionişti de o valoare mai mare de 200.000 RON.
Conform art. 6 din Legea nr. 85/2006 "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia apelului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă sau un complet specializat de insolvenţă, acesteia/acestuia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege."
Aşadar, potrivit acestui text de lege, toate procedurile prevăzute de legea insolvenţei, cu excepţia apelului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului şi sunt exercitate de un judecător-sindic.
Se reţine că, demersul judiciar pendinte este necesar a se încadra în prevederile procedurale imperative ale C. proc. civ., cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează procedura insolvenţei.
În consecinţă, cererea de ordonanţă preşedinţială de faţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 85/2006, este o acţiune care se impune a fi soluţionată pe calea legii speciale a insolvenţei, de judecătorul-sindic din cadrul tribunalului, judecător specializat in materia procesului determinată după natura obiectului său.
Cum, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 120 din C. proc. civ. prin raportare la art. 6 din Legea nr. 85/2006, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine judecătorului sindic din cadrul tribunalului în circumscripţia căruia îşi are sediul debitorul, în speţă Tribunalul Buzău.
În raport de prevederile legale menţionate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2017.