Consumer credit jurisdiction: Voidness of pre-dispute choice-of-forum clause under Art. 126(2) CPC

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data 5 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., pentru ca instanţa să dispună obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii percepute în temeiul Contractului de Facilitate de Credit şi Garanţie Reală Mobiliară nr. x din 4 iunie 2008, la interpretarea contractului de credit, constatare de clauze abuzive în contractul de credit, restituire sume de bani plătite în plus de reclamantă, cu dobândă legală.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, art. 966 C. civ., Legea nr. 296/2004, Legea nr. 363/2007, O.G. nr. 21/1992.

Pârâta S.C. B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, având în vedere art. 10 pct. 10.3 din Contractul de Facilitate de Credit şi Garanţie Reală Mobiliară nr. x din 4 iunie 2008, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 4676/2017 din data de 6 aprilie 2017, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, excepţie invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

În fundamentarea acestei soluţii instanţa a reţinut, în aplicarea art. 107 C. proc. civ., că cererea de chemare în judecată se face la instanţa domiciliului/sediului pârâtului şi că, în speţă, pârâta are sediul în sector 1 Bucureşti, iar sediul pârâtei se află în circumscripţia Judecătoriei sector 1 Bucureşti, şi nu a Judecătoriei Iaşi.

Totodată, s-a reţinut că părţile au convenit prin art. 10 pct. 10.3 din Contractul de Facilitate de Credit şi Garanţie Reală Mobiliară nr. x din 4 iunie 2008 ca soluţionarea divergenţelor dintre părţi pe cale judecătorească să se facă de instanţele judecătoreşti din Bucureşti, de la sediul central al Băncii.

S-a mai reţinut că art. 126 alin. (2) din actualul C. proc. civ. stabileşte că în litigiile din materia protecţiei consumatorilor, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire, dar că, la data încheierii contractului de credit, în anul 2008, erau aplicabile dispoziţiile art. 19 din vechiul C. proc. civ., care permitea alegerea de competenţă, în pricinile privitoare la bunuri, în afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16 din vechiul C. proc. civ., părţile de comun acord adoptând această soluţie de a tranşa pe cale judecătorească eventualele litigii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub numărul x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 4306 din 29 mai 2017 instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată, din oficiu, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În fundamentarea acestei soluţii, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în aplicarea art. 126 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. raportat la art. 113 pct. 8 şi art. 109 din acelaşi cod a reţinut, în esenţă, următoarele:

La termenul de judecată din data de 31 martie 2017 în faţa Judecătoriei Iaşi reclamanta a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale, susţinând ca, este competentă Judecătoria Iaşi având în vedere că a încheiat contractul cu sucursala Iaşi a Băncii.

După evidenţierea dispoziţiilor art. 107 şi 109 din C. proc. civ., s-a reţinut că în materia protecţiei drepturilor consumatorilor s-a reglementat o competenţă teritorială alternativă, reclamantul având alegerea între două sau mai multe instanţe simultan competente, conform art. 116 din C. proc. civ.. Odată introdusă cererea la una din instanţele prevăzute de lege ca deopotrivă competentă, respectiva instanţă este legal învestită, neputându-şi declina competenţa.

Astfel, s-a reţinut că, în speţă, faţă de petitul cererii - acţiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze din convenţia de credit în care reclamanta are calitatea de consumator în relaţia cu banca - Judecătoria Iaşi era deopotrivă competentă să soluţioneze prezenta cauză, în calitate de instanţă de la sediul sucursalei cu care a încheiat contractului de facilitate de credit şi garanţie reală mobiliară nr. x din 4 iunie 2008 şi unde urma a fi executată obligaţia de plată.

Totodată, deşi în cuprinsul contractului de facilitate de credit şi garanţie reală mobiliară nr. x din 4 iunie 2008, la art. 10.3 este prevăzută o clauză atributivă de competenţă în favoarea instanţei judecătoreşti competente din Bucureşti, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 126 alin. (2) din C. proc. civ. edictate în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor.

Ca atare, instanţa a constatat că nu poate fi invocată în speţă clauza atributivă de competenţă inserată în contractul părţilor (având în vedere că prezenta acţiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ.), câtă vreme aceasta a fost redactată la momentul încheierii contractului de credit, iar nu după naşterea dreptului la despăgubire, cum impune textul de lege în mod imperativ. În consecinţă, a apreciat că o asemenea prevedere este considerată nescrisă şi nu poate justifica alegerea instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul central al Băncii, respectiv în mun. Bucureşti.

Instanţa a reţinut că este competentă pentru soluţionarea cererii de faţă judecătoria pentru care a optat reclamanta, respectiv Judecătoria Iaşi.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Iaşi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii percepute în temeiul Contractului de Facilitate de Credit şi Garanţie Reală Mobiliară nr. x din 4 iunie 2008, la interpretarea contractului de credit, constatarea de clauze abuzive în contractul de credit, restituire sume de bani plătite în plus de reclamantă, cu dobândă legală, contract încheiat în localitatea Iaşi, în municipiul Iaşi, prin S.C. B. S.A. - Sucursala Iaşi, astfel cum a fost consemnat în contract, litigiu ce face parte din materia protecţiei drepturilor consumatorilor.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Conform art. 109 din C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta."

Aşadar se constată că, art. 109 C. proc. civ. are în vedere dezmembrăminte fără personalitate juridică ale persoanei juridice, precum sucursale, reprezentanţe teritoriale, agenţii, puncte de lucru.

Instanţa reţine că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.

Faţă de textele legale anterior evocate, este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă, reclamanta având posibilitatea de a introduce acţiunea fie la instanţa de la domiciliul său, fie la instanţa de la sediul sucursalei - S.C. B. S.A. - Sucursala Iaşi şi unde urma a fi executată obligaţia de plată, fie la instanţa de la sediul pârâtului - S.C. B. S.A..

Din punct de vedere teritorial, reclamanta a ales instanţa competentă de la sediul S.C. B. S.A. - Sucursala Iaşi şi unde urma a fi executată obligaţia de plată, respectiv Judecătoria Iaşi.

Mai mult decât atât, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ. "În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă".

Ca atare, în speţa dedusă judecăţii, clauza atributivă de competenţa prevăzută la art. 10 pct. 10.3 din contractul de facilitate de credit nu poate fi avută în vedere întrucât a fost stipulată anterior naşterii dreptului la despăgubire.

În consecinţă, nu se poate da eficienţă unei clauze atributive de competenţă care, potrivit art. 126 alin. (2) din Noul C. proc. civ., este considerată nescrisă, sancţiunea considerării ca nescrisă fiind asimilată unei nulităţi absolute şi parţiale care operează de drept, iar opţiunea reclamantei a fost în sensul soluţionării cauzei de Judecătoria Iaşi.

Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse şi cu principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2017.