Competence conflict resolved in favor of court of property location for real estate enforcement opposition

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 9 iunie 2016, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr. x/2016 contestaţia la executare formulată de către contestatorul A. în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., împotriva tuturor actelor de executare silită întocmite de BEJ E. în dosarul nr. x/2016, pe care le consideră vădit nelegale, solicitând anularea acestora.

Contestatorul consideră că instanţa de executare este Judecătoria Rm. Vâlcea, în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ.

Intimaţii B., C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată; totodată, au invocat excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Prin sentinţa civilă nr. 4147 din data de 6 septembrie 2016 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Rm. Vâlcea invocată de intimaţii B. şi C.; a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în contradictoriu cu intimaţii B. şi C. şi intimata D..

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că a fost investita cu o contestaţie la executare, iar potrivit art. 651 din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul intimatei debitoare D., adică Judecătoria Sibiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub numărul x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 622 din 3 februarie 2017 instanţa a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D. în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Prin încheierea din 9 decembrie 2016, Judecătoria Sibiu a calificat acţiunea ca fiind o contestaţie la executare grefată pe o acţiune în revendicare imobiliară, fiind în prezenţa unei competenţe teritoriale exclusive potrivit art. 117 C. proc. civ., atrase de locul situării imobilului, aflat administrativ în Călimăneşti Căciulata, jud. Vâlcea.

Raportat la calificarea făcută, instanţa a pus în discuţie declinarea cauzei in favoarea judecătoriei competente teritorial, la termenul din data de 3 februarie 2017 declinând competenţa în favoarea Judecătoriei Brezoi, având în vedere că locul situării imobilului a cărui revendicare se solicită se află în loc. Călimăneşti, în raza teritorială a acestei judecătorii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi sub numărul x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 385 din 31 mai 2017 instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Brezoi; a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, privind pe contestatorul A. şi pe intimaţii B., C. şi D. în favoarea Judecătoriei Sibiu; totodată a constatat ivit conflictul negativ de competenţă prevăzut de art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. şi, în baza art. 134 din C. proc. civ. a suspendat din oficiu cauza dispunând înaintarea acesteia, în regulator de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, în aplicarea art. 712 alin. (1) C. proc. civ., art. 650 şi art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) din acelaşi C. civ., orice persoană interesată sau vătămată prin executare, poate face contestaţie la executare care este de competenţa instanţei de executare, instanţa de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, instanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub nr. x/2016 se arată de către A. că formulează contestaţia la executare împotriva tuturor actelor de executare silită întocmite de BEJ E. în dosarul nr. x/2016, pe care le consideră vădit nelegale, solicitând anularea acestora.

Faţă de acest aspect în raport cu art. 651 din C. proc. civ., articol menţionat chiar de contestator în cuprinsul contestaţiei la executare, instanţa a apreciat că, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul intimatei D., adică Judecătoria Sibiu.

Mai mult însăşi încheierea din data de 2 martie 2016 de încuviinţare a executării silite derulate de B.E.J. E., contestată de A. în contestaţia la executare, a fost pronunţată de Judecătoria Sibiu.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Brezoi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că instanţa competentă se determină în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, care, în speţă, circumstanţiază situaţia specifică unei contestaţii la executare ce vizează un imobil, aflat administrativ în Călimăneşti Căciulata, jud. Vâlcea.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa de executare.

În conformitate cu art. 714 alin. (2) C. proc. civ. "(2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului."

Se reţine că prezenta contestaţie la executare a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea şi că, prin sentinţa civilă nr. 4147 din data de 6 septembrie 2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu competenţa de soluţionare a cauzei.

În şedinţa publică din 3 februarie 2017, Judecătoria Sibiu a acordat cuvântul părţilor asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei, faţă de care reprezentanta contestatorului a solicitat admiterea şi declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Brezoi, în raport de locul situării imobilului, iar reprezentantul intimaţilor a solicitat să se constate că Judecătoria Sibiu este instanţa de executare, fiind în speţă instanţa competentă.

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, rezultă că, în cazul urmăririi silite a imobilelor, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului, stabilindu-se astfel o competenţă alternativă.

Instanţa reţine că, în speţă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, contestatorul are alegerea între două instanţe deopotrivă competente, precum şi că,dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv contestatorului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.

În atare condiţii, în raport de parcursul procesual al cauzei, întrucât, contestatorul a învestit instanţa cu o contestaţie la executare ce vizează un imobil, aflat administrativ în Călimăneşti Căciulata, jud. Vâlcea, exprimându-şi manifestarea de voinţă în sensul soluţionării cauzei de către judecătoria de la locul situării imobilului, văzând, totodată, şi dispoziţiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la urmărirea silită a imobilelor, competenţa teritorială în prezenta cauză aparţine judecătoriei de la locul situării imobilului.

În cauză, opţiunea contestatorului a fost în sensul soluţionării cauzei la Judecătoria Brezoi, prin urmare, la instanţa de la locul situării imobilului, conform art. 714 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la urmărirea silită a imobilelor.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2017.