Orthodox Church statute constitutionality objection inadmissible in reversal proceedings due to lack of relevance to material error review

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 370R/12.04.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 181 din Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, formulată de contestatorul A., a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, a respins ca nefondată contestaţia în anulare declarată împotriva deciziei civile nr. 1253/09.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii Comuna Călugăreni, prin Primar, Episcopia Giurgiu şi a obligat contestatorul la plata către Episcopia Giurgiu a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că una dintre condiţiile instituite de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale o constituie aceea ca textul de lege astfel criticat să aibă legătură cu pricina în discuţie.

Or, în cauză, contestaţia în anulare promovată a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., soluţionarea acesteia implicând a se stabili măsura în care instanţa, prin hotărârea atacată, a săvârşit sau nu o greşeală materială, fără ca aplicarea art. 181 din Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române să aibă vreo incidenţă în acest stadiu al procesului, relevanţa textului putând, eventual, să apară în evaluarea temeiniciei fondului raporturilor juridice dintre părţi.

Astfel, curtea de apel a apreciat că numai în măsura în care s-ar admite contestaţia în anulare şi s-ar proceda la rejudecarea recursului, s-ar reexamina fondul raporturilor juridice dintre părţi şi, eventual, în cadrul acestei analize, ar căpăta relevanţă dispoziţiile criticate prin excepţia de neconstituţionalitate.

Prin urmare, subliniind că la momentul soluţionării contestaţiei în anulare, art. 181 din Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române nu intervine în analiza ce urmează a fi făcută, curtea de apel a constatat că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale.

Instanţa de prim control judiciar a respins şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, apreciind că se invocă motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., iar măsura în care aspectele invocate reprezintă sau nu o greşeală materială constituie o chestiune de fond a căii de atac.

În continuare, a reţinut, în esenţă, că în contra celor susţinute de contestator, instanţa de recurs nu a săvârşit o greşeală materială în momentul la care a reţinut că hotărârea nr. 12/2015 a Consiliului Local Călugăreni a fost revocată, dar şi că nu poate fi pusă în discuţie în cadrul contestaţiei în anulare supravieţuirea sau nu a contractului de comodat al cărui beneficiar a fost contestatorul, ulterior revocării hotărârii sus-menţionate, întrucât aceasta constituie o chestiune de fond şi reanalizarea ei nu este posibilă în cadrul căii de atac sus-menţionate.

A apreciat curtea de apel că toate celelalte susţineri dezvoltate de contestator cu privire la situaţia de fapt şi la situaţia juridică nu pot primi relevanţă şi nu pot fi examinate, întrucât vizează fondul raporturilor juridice dintre părţi, care nu mai poate fi repus în discuţie, întrucât contestaţia în anulare nu redeschide o nouă analiză a fondului cauzei.

Împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 181 din Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În motivare, a arătat că, potrivit art. 181 din Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, a cărui neconstituţionalitate o invocă, "o biserică, imediat după sfinţirea ei, trece în proprietatea şi în folosinţa unităţilor de cult din cadrul eparhiei, cu tot cu terenul şi clădirile afectate ei şi stă sub dispoziţiile prezentului statut, ţinându-se seama şi de actele de fundaţie."

În continuare, a arătat că Parohia Crucea de Piatră, al cărei preot paroh este, a fost edificată şi ctitorită în perioada 1936-1938 de către moşierul B. şi soţia sa C., ca biserică de mir, spre folosul comunităţii satului Crucea de Piatră, lipsind orice document din care să rezulte că aceasta a trecut vreodată în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române sau că a fost construită pe ruinele unui alt aşezământ bisericesc.

A mai arătat recurentul că, în încercarea de a-şi conferi drepturi asupra acestui aşezământ, a fost emisă decizia chiriahală nr. 6/2010 vizând reactivarea schitului Crucea de Piatră, deşi atestarea acestui schit nu se regăseşte în evidenţele autorităţilor locale ale comunei Călugăreni şi nici în evidenţele Ministerului Culturii şi Cultelor.

În acest context, a susţinut că Episcopia Giurgiu a formulat o acţiune în evacuarea sa, în temeiul art. 181 din Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, text de lege în temeiul căruia Judecătoria Giurgiu a admis acţiunea, iar Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul Episcopiei Giurgiu, cu consecinţa respingerii apelului declarat împotriva sentinţei primei instanţe.

Sub aspectul sesizării Curţii Constituţionale, a susţinut că excepţia îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, astfel că se impune admiterea sa şi a subliniat că, în baza textului statutar a cărui neconstituţionalitate o invocă, după sfinţirea bisericii din curtea Palatului Cotroceni sau a Catedralei Mântuirii Neamului, acestea vor deveni proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, astfel de exemple putând continua.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1), raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Aceasta, deoarece recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept; ca atare, atunci când criticile formulate nu se raportează punctual la conţinutul hotărârii supuse acestei căi extraordinare de atac, este atrasă nulitatea recursului.

În speţă, prin decizia civilă nr. 370R/12.04.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 181 din Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, reţinând că în soluţionarea contestaţiei în anulare cu care a fost învestită nu intervine vreo chestiune care să depindă de aplicarea art. 181 sus-menţionat.

Acestor argumente recurentul nu le-a opus, prin memoriul de recurs, nicio critică, aşa încât aspectele invocate în prezenta cale de atac nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, deşi aşa cum rezultă şi din dispozitivul hotărârii atacate, este supusă recursului doar soluţia curţii de apel vizând respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 181 din Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, prin memoriul de recurs, autorul căii de atac a reiterat situaţia de fapt şi istoricul litigiului şi a conchis că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 181 din Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, fapt ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor legale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care Înalta Curte urmează a constata nul recursul în conformitate cu art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Stabilind astfel culpa procesuală a recurentului, instanţa supremă îl va obliga, în temeiul art. 274 C. proc. civ., la plata către intimata Episcopia Giurgiu a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 370R/12.04.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă recurentul la plata către intimata Episcopia Giurgiu, prin Episcop Ambrozie şi Preot D., a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.