Recourse admissibility against pre-2017 unappealable decisions under the 1,000,000 RON value threshold for non-constituent church property claims
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby leaving in force the appellate decision that had dismissed the claimant's petition on grounds of inadmissibility. The dispute concerned a claim by a church parish against the municipality to establish that a plot of land forming part of its church complex did not belong to the public or private domain of the municipality and to affirm the parish's ownership rights. The appellate court had rejected the action, and the supreme court determined that the appeal was not admissible because the decision being appealed was rendered in 2016, prior to the publication of a 2017 Constitutional Court decision that struck down the 1,000,000 RON threshold for appeal admissibility; consequently, the 1,000,000 RON limit from Law No. 2/2013 remained applicable, and the value of the subject matter (approximately 946,000 RON per head of claim) fell below this threshold, precluding further appellate review under the principle of the legality of the means of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 98 alin. (1) din C. proc. civ, Art. 125 din C. proc. civ, art. 99 din C. proc. civ; Recourse admissibility against pre-2017 unappealable decisions under the 1,000,000 RON value threshold for non-constituent church property claims: Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti la data de 26 septembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta PAROHIA BISERICII SFÂNTUL SILVESTRU a chemat în judecată pe pârâtul MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin PRIMAR GENERAL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate că terenul aferent piaţetei Bisericii Sf. Silvestru aflat în complexul de clădiri ale parohiei, în suprafaţă de cca. 550 m.p, nu face parte din domeniul public sau privat al MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, precum şi să constate dreptul de proprietate al PAROHIEI BISERICII SF. SILVESTRU asupra terenului aferent piaţetei Bisericii Sf. Silvestru în suprafaţă de cca. 550 m.p.; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 13543 din 05 decembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti, secţia Civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială invocată de pârât şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2015, la data de 29 mai 2015.
Prin sentinţa civilă nr. 1573 din 18 decembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea de chemare în judecată; a constatat inexistenţa dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului în suprafaţă de 601,12 mp aferent piaţetei Bisericii Sfântul Silvestru, situat în Bucureşti, strada x nr. 36, identificat prin raportul de expertiză topografică efectuat de expert A. (Anexa 3); a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 601,12 mp aferent piaţetei Bisericii Sfântul Silvestru, situat în Bucureşti, strada x nr. 36, identificat prin raportul de expertiză topografică efectuat de expert A. (Anexa 3) şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert, luând act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separată.
Prin decizia civilă nr. 727A din 03 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a fost admis apelul declarat de apelantul-pârât MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinţei civile nr. 1573 din 18 decembrie 2015, a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a fost respinsă cererea formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă.
Reclamanta PAROHIA BISERICII SFÂNTUL SILVESTRU a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 727A din 03 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 17 mai 2017, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Recurenta a depus punct de vedere cu privire la raport, prin care a arătat că recursul este admisibil, instanţa de judecată fiind învestită cu două capete de cerere principale concretizate, primul, într-o acţiune în constatare negative, iar al doilea într-o acţiune în constatare pozitivă.
Cele două capete de cerere, chiar dacă sunt strâns legate, au finalitate diferită, având temeiuri de drept diferite.
Conform deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
Conform art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
Finalitatea celor două capete de cerere este diferită, astfel încât valoarea litigiului se stabileşte prin cumularea valorii aferente fiecărui capăt de cerere luat separat.
Valoarea corectă a fiecărui capăt de cerere, aşa cum rezultă din modificarea câtimii obiectului cerererii, consemnată în încheierea de şedinţă de la data de 11.12.2015 este de 946.042 RON, rezutând o valoare cumulată de 1.892.084 RON.
Chiar dacă valoarea integrală a cererii ar fi sub limita de 1.000.000 RON, recursul este admisibil, prin raportare la decizia Curţii Constituţionale nr. 369/20.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 582 la data de 20.07.2017.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 727A din 3 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Conform prevederilor art. 98 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa se determină după valoarea obiectului arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi text de lege, în caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi.
Potrivit art. 104 din acelaşi cod, "(1) În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale. (2) În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispoziţiile art. 98."
Art. 125 din C. proc. civ. statuează că "În cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului."
În speţă, se constată că instanţa de judecată a fost învestită cu două capete de cerere principale, însă alegaţia recurentei cu privire la cumularea valorii acestora nu poate fi reţinută, prin raportare la dispoziţiile art. 99 din C. proc. civ.. Potrivit acestui text de lege: "(1) Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.
(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt."
Raportat la aceste dispoziţii legale, competenţa instanţei nu se determină prin cumularea valorii capetelor de cerere principale.
Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.
Înalta Curte constată că valoarea indicată de recurentă ca fiind cea corectă, aferentă fiecărui capăt de cerere, în cuantum de 946.042 RON este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013.
Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea Constituţională, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reţinut că, efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
În condiţiile în care caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale vizează atât dispozitivul, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/1995), rezultă că sintagma privitoare la pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv nu se va mai aplica recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel, ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale.
Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 20 iulie 2017.
Per a contrario, hotărârilor pronunţate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, cum este şi cazul deciziei recurate în prezenta cauză, care a fost pronunţată la data de 3 noiembrie 2016, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
Totodată, se constată că dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON sunt prorogate de la aplicare, conform prevederilor art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 care prevăd că, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Având în vedere prevederile mai sus menţionate, decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, valoarea pretenţiilor fiind sub valoarea legală enunţată, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă PAROHIA BISERICII SFÂNTUL SILVESTRU împotriva deciziei civile nr. 727A din 3 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, ca inadmisibil.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2017.