Revision request rejected as execution-challenge ruling and merits decision are not contradictory final judgments.

Asupra cererii de faţă,

Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 4314/R din data de 13 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale a fost admis recursul declarat de recurentul-contestator A., în contradictoriu cu intimaţii Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie Buşteni şi Ministerul Economiei şi Comerţului, împotriva sentinţei civile nr. 2171/29.03.2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ şi fiscal. A fost modificată sentinţa atacată în sensul că a fost admisă în parte contestaţia. A fost dispusă anularea deciziei nr. 24/11.05.2006 emisă de intimatul CPPI Buşteni. A fost obligat intimatul CPPI Buşteni la plata către contestator a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea intimatului CPPI Buşteni la daune morale în cuantum de 50.000 RON.

Prin decizia civilă nr. 329 din data de 06 decembrie 2016 pronunţată de TRIBUNALUL PRAHOVA, secţia I civilă a fost respins recursul declarat de recurentul - intimat A., în contradictoriu cu intimatul-contestator Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie Buşteni, ca nefondat. A fost respinsă cererea de acordare cheltuieli de judecată formulată de intimatul - contestator ca neîntemeiată.

Prin cererea de revizuire de faţă revizuentul A., în baza dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea deciziei civile nr. 329 din data de 06 decembrie 2016 pronunţată de TRIBUNALUL PRAHOVA, secţia I civilă ca fiind contrară deciziei nr. 4314/R din data de 13 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.

Revizuentul a invocat şi motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se arată că prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 4314/R/13.12.2007 pronunţată în dosarul nr. x/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a anulat decizia de concediere nr. 24/11.05.2006 iar intimatul a fost obligat la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu s-ar fi efectuat o concediere nelegală.

Susţine revizuentul că în baza respectivei decizii civile a formulat o cerere de punere în executare a respectivului titlu executoriu formându-se dosarul de executare nr. 92/2011.

Judecătoria Sinaia a încuviinţat executarea silită la data de 11.04.2011 în dosarul nr. x/2011, iar ulterior, cuantumul creanţei a fost stabilit de către expertul contabil B. în cadrul dosarului execuţional nr. x/2011.

Prin raportul de expertiză contabilă au fost calculate drepturile salariale indexate (salariile pentru funcţia de director general adjunct), pentru perioada 11 mai 2006- pana la data de 13.12.2007 data pronunţării titlului executoriu. Creanţa în cuantum de 53.645,00 RON alcătuită din 6.010,14 RON cheltuieli de executare şi 46.728,56 RON drepturi salariale a fost recuperată prin poprire şi consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc.

Prin contestaţia la executare formulată, intimatul nu a adus critici procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor ocazionate cu executarea silită din data de 22.11.2011 nemotivând de ce anume se impune anularea acestor acte.

Prin sentinţa nr. 1292/05.12.2012 Judecătoria Sinaia a dispus respingerea contestaţiei la executare promovată de recurentul-contestator ca neîntemeiată si respingerea ca tardiv formulată a ultimei completări a contestaţiei la executare prin care s-a solicitat întoarcerea executării silite şi repunerea parţilor în situaţia anterioară depusă după închiderea dezbaterilor.

Potrivit deciziei civile nr. 605/02.04.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Prahova a admis recursul împotriva sentinţei nr. 1292/05.12.2012 pronunţate de Judecătoria Sinaia prin care s-a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată. S-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sinaia, conform considerentelor deciziei a cărei anulare se solicită.

Prin sentinţa civilă nr. 492/03.06.2016 Judecătoria Sinaia, în rejudecare a admis în parte contestaţia promovată de intimatul-contestator CPPI, a fost anulată în parte executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 92/2011 al BEJ C. referitor la suma de 36.779,56 RON, încasată suplimentar de A.. S-a dispus întoarcerea executării silite, în sensul că a fost obligat recurentul-intimat A. să restituie contestatorului suma de 36.779,56 RON, la care se adaugă suma de 4.927,73 RON achitată cu titlul de onorariu executor, sume actualizate începând cu data de 17.07.2012 până la data plaţii efective.

Prin decizia civilă nr. 329/06.12.2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, a cărei anulare se solicită, s-a dispus respingerea recursului revizuentului împotriva sentinţei civile nr. 492/03.06.2016 pronunţate de Judecătoria Sinaia.

Revizuentul arată că prin sentinţa civilă nr. 492/03.06.2016 pronunţată de Judecătoria Sinaia s-a ajuns la tranşarea drepturilor salariale pe care le datorează intimatul revizuentului. Astfel nici Judecătoria Sinaia, nici Tribunalul Prahova nu au înţeles că prin decizia civilă nr. 4314/R/13.12.2007 Curtea de Apel Bucureşti a cercetat drepturile salariale pentru funcţia de director general adjunct şi care curg până la data de 13.12.2007. S-a ajuns astfel la existenţa unor hotărâri potrivnice pronunţate de instanţe de Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Prahova.

Susţine revizuentul că aceasta se datorează exclusiv şi interpretării deciziei nr. 605/02.04.2013 de către Judecătoria Sinaia prin sentinţa civilă nr. 492/03.06.2016 care a diminuat drepturile salariale pentru funcţia de director general adjunct până la 08.01.2007 în condiţiile în care la această dată au încetat raporturile de muncă pe funcţia de execuţie iar nu de director general adjunct, motiv pentru care consideră că revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constată că aceasta nu întruneşte condiţiile legale prevăzute de acest text de lege.

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Din economia textului de lege invocat rezultă că, hotărârile pretins potrivnice trebuie să fie pronunţate în dosare diferite iar nu în acelaşi dosar, în faze procesuale diferite, cum este situaţia în speţă, hotărârea pronunţată în contestaţie la executare nefiind contradictorie cu decizia prin care s-a finalizat procesul pe fond.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii de lucru judecat şi conduce în final la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Or, în cauză obiectele celor două dosare sunt diferite.

Revizuentul a invocat contrarietatea între decizia civilă nr. 4314/R din data de 13 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale prin care a fost soluţionat fondul cauzei şi care constituie titlul executoriu şi decizia civilă nr. 329 din data de 06 decembrie 2016 pronunţată de TRIBUNALUL PRAHOVA, secţia I civilă prin care a fost soluţionată contestaţia la executare formulată împotriva aceluiaşi titlu executoriu.

Cum obiectul celor dosare este diferit în sensul că prima decizie vizează fondul cauzei iar cealaltă, contestaţie la executare împotriva titlului executoriu, rezultă că nu este îndeplinită condiţia existenţei identităţii de obiect astfel cum impune textul de lege.

Executarea silită, ca cea de-a doua fază a procesului civil, reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ori printr-un alt act executoriu, constrânge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său care nu-şi execută de bunăvoie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a le aduce la îndeplinire, în mod silit.

Aşadar, dosarele în care au fost pronunţate hotărârile considerate contradictorii nu sunt dosare care soluţionează aceeaşi pricină în mod contrar ci reprezintă faze procesuale distincte în cadrul aceluiaşi dosar, respectiv faza de judecată şi faza de executare, ceea ce exclude ab initio posibilitatea existenţei autorităţii de lucru judecat.

Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate. Or, în cauză, între părţi nu s-au purtat două procese cu îndeplinirea condiţiilor art. 1201 C. civ. hotărârile pronunţate vizând acelaşi litigiu.

Încălcarea autorităţii de lucru judecat trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârilor invocate, care se execută, neavând nicio relevanţă considerentele. Hotărârile a căror contrarietate se invocă trebuie pronunţate în aceeaşi cauză, dar ca rezultat a două procese diferite, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate procesuală, fiind astfel necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice definitorii pentru reţinerea existenţei autorităţii de lucru judecat.

În concluzie, posibilitatea de a cere revizuirea unei hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este supusă condiţiei ca prin hotărârile a căror contrarietate se invocă instanţa să fi rezolvat fondul pricinii, în consecinţă, raportat la speţă, nu există contrarietate între hotărârea prin care s-a rezolvat o contestaţie la executare şi cea pronunţată în soluţionarea fondului cauzei deoarece prin hotărârea dată în contestaţie la executare nu s-a soluţionat fondul litigiului.

Înalta Curte, reţine că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, este admisibilă numai în cazurile prevăzute de lege, fiind deci, o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţe cu ocazia discutării litigiului în fond.

Referitor la revizuirea întemeiată pe pct. 1 şi 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că potrivit art. 323 C. proc. civ. cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere. Cum decizia în cauză a fost dată de Tribunalul Prahova, rezultă că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe pct. 1 şi 2 ale art. 322 C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 329 din 6 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2011. Totodată, Înalta Curte va declina soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. la Tribunalul Prahova, spre competentă soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva deciziei civile nr. 329 din 6 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2011.

Declină soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. la Tribunalul Prahova spre competentă soluţionare.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2017.