Recurs inadmissibil: valoarea obiectului litigiului sub pragul de 1.000.000 RON pentru cereri evaluabile în bani, contracte de vânzare-cumpărare

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. reprezentat prin curator special D. şi E., solicitând instanţei a dispune revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/24.06.2014 la BNP F. şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.09.2014 la G..

Prin cererea reconvenţională formulată, pârâţii D. şi E. au solicitat obligarea reclamantului A. şi a pârâtei B. la plata unor despăgubiri sub forma daunelor morale în cuantum de 500.000 RON.

Numitul H. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul I. arătând că este tatăl pârâtului D., calitate în care a fost prezent la toate momentele consumate în derularea tranzacţiei asupra apartamentului, susţinând financiar alături de alte rude ale familiei extinse, cheltuielile reprezentate de plata preţului şi lucrările de amenajare.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1542 din 22 iunie 2015, Tribunalul Iaşi, secţia Civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A.; a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul H.; a admis în parte cererea reconvenţională şi a obligat pârâta B. la plata sumei de 5.000 RON daune morale către pârâţii-reclamanţi D. şi E.; a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul - reclamant C., reprezentat de curator special D., în contradictoriu cu pârâta B. şi reclamantul - pârât A.; a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii - reclamanţi D. şi E. în contradictoriu cu reclamantul - pârât A.; a obligat pârâta B. să plătească pârâţilor - reclamanţi D. şi E. suma de 100 RON taxă judiciară de timbru aferentă cererii reconvenţionale şi a luat act de faptul că pârâţii - reclamanţi C., reprezentat de curator special D., D. şi E. nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat.

3. Apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâţii C. prin curator D., D., E. împotriva acestei sentinţe au fost respinse, prin decizia nr. 243/2016 din 14 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

4. Împotriva deciziei nr. 243/2016 din 14 aprilie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului său şi menţinerea dispoziţiei de respingere a apelului declarat de pârâţii C., D. şi E..

Criticile formulate vizează nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte admisibilitatea căii de atac, recurentul a susţinut că actele juridice a căror revocare a solicitat au fost încheiate pentru o valoare de 120.000 euro şi nu de 80.000 euro, cum în mod nereal s-a indicat în contracte şi cum la data înregistrării acţiunii, 06.11.2014, cursul valutar era de 1 euro = 4,4277 RON, rezultă că valoarea obiectului litigiului este de 531.324 RON, astfel încât conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia poate fi atacată cu recurs.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că soluţia curţii de apel este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1562 C. civ., fiind îndeplinite condiţiile pentru admiterea acţiunii revocatorii.

Astfel, a arătat recurentul-reclamant că s-a făcut dovada faptului că debitoarea-pârâtă B. a devenit insolvabilă, că există un prejudiciu în patrimoniul său precum şi caracterul fraudulos al contractelor a căror revocare a solicitat, ca urmare a fraudei debitoarei-vânzătoare şi pârâţilor-cumpărători.

5. Intimaţii-pârâţi D., C. prin curator special D. şi E. au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care, în principal, au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi art. XVIII din Legea nr. 2/2013. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

6. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 iunie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, recurentul-reclamant A. a formulat punct de vedere la raport, în argumentarea căruia s-a arătat că recursul formulat în cauză este admisibil având în vedere decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate cu privire la sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Totodată, au fost reiterate considerentele referitoare la depăşirea pragului valoric de 500.000 RON reglementat de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că valoarea actului juridic în discuţie este de 120.000 euro.

7. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţinând următoarele:

Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluţia inadmisibilităţii recursului promovat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, decizie în cadrul căreia s-a statuat la paragraful 32 faptul că "urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.".

În cauză, având în vedere că decizia împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs a fost pronunţată la data de 14 aprilie 2016, anterior datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, respectiv 20 iulie 2017, şi că pragul valoric al cererilor evaluabile în bani pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi supusă recursului era statuat de legiuitor la suma de 1.000.000 RON inclusiv, recursul reclamantului A. apare ca fiind inadmisibil.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai în apelului.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr. 62/2015, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

În cauză, în raport cu prevederile art. 98 alin. (1) şi art. 101 alin. (1) C. proc. civ. şi actele de la dosar, se observă că valoarea obiectului litigiului este reprezentată de valoarea celor două acte juridice a căror revocare s-a solicitat, respectiv de 2500 euro inserată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 24 iunie 2014 la BNP F. şi de 77.500 euro inserată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 22 septembrie 2014, sume a căror conversie în RON, la cursul valutar aflat în ziua declarării recursului, se situează sub plafonul prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului.

Contestarea valorii inserate în actele juridice, a căror revocare s-a solicitat, nu deschide calea de atac a recursului, cum greşit susţine recurentul-reclamant, reperul pentru stabilirea valorii obiectului cererii fiind valoarea bunului imobil vizat în actul juridic.

Prin urmare, decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac fiind definitivă nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 C. proc. civ. şi de art. 457 C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 243/2016 din 14 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 243/2016 din 14 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2017.