Pension deduction challenge: appeal held inadmissible after prior appeal was time-barred.

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2013 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Casa de Pensii Timişoara şi B., a solicitat suspendarea măsurii de a i se reţine din pensie o sumă de bani care, în opinia sa, este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât această reţinere s-a făcut fără a exista o comunicare în prealabil.

Prin încheierea civilă nr. 14518 din 21 noiembrie 2013, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a anulat cererea formulată de contestatorul A., conform art. 200 alin. (3) C. proc. civ.. Încheierea a fost pronunţată cu drept de reexaminare în termen 15 zile de la comunicare.

Judecătoria Timişoara, în cuprinsul încheierii, a reţinut că A. nu a îndeplinit în termenul de 10 zile de la comunicarea încheierii toate obligaţiile impuse de instanţă, respectiv de a indica CNP-ul personal, valoarea obiectului cererii şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, de a depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 50 RON, de a indica motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază cererea, de a arăta dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, iar pentru martori de a preciza numele, prenumele şi adresa de domiciliu/reşedinţă, de a semna şi de a ştampila pentru "conformitate cu originalul" actele depuse la dosar, de a depune copia cărţii de identitate, certificată pentru conformitate cu originalul şi de a indica dosarul execuţional în care s-a început executarea silită împotriva sa.

Contestatorul A. a formulat apel împotriva încheierii civile nr. 14518 din 21 noiembrie 2013 a Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă, care a fost soluţionat prin decizie civilă nr. 765/A din 20 august 2015 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în sensul constatării perimării apelului.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs contestatorul A., care a fost constatat perimat prin decizia civilă nr. 349 din 28 septembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

În motivarea deciziei, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, în raport cu art. 416 alin. (1) şi art. 420 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere şi data suspendării recursului, respectiv 25 noiembrie 2015 se impune constatarea perimării recursului întrucât părţile nu au efectuat niciun act de procedură până la 21 iunie 2016, când cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării.

La data de 3 octombrie 2016, recurentul-contestator A. a declarat recurs împotriva deciziei evocate anterior.

În cuprinsul recursului, recurentul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi repunerea în termen, pentru ca intimata Casa de Pensii Timişoara să-i trimită dovezile în temeiul cărora au fost făcute reţinerile din pensia alocată contestatorului.

La data de 16 februarie 2017, intimata-pârâtă C. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, având în vedere că, în opinia sa, executorul judecătoresc nu este parte în dosarul execuţional, fiind organul de executare silită care, la cererea creditorului urmăritor şi cu încuviinţarea instanţei de executare, pune în aplicare dispoziţiile cu caracter civil dintr-un titlu executoriu.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., iar prin încheierea din 20 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea acestuia către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 21 iulie 2017, recurentul A. a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat, în esenţă, admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instanţa reţine că, prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2013 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă, contestatorul A. a solicitat suspendarea măsurii dispuse de Casa de Pensii Timişoara de a i se reţine din pensie o sumă de bani, fără a exista în prealabil o notificare în acest sens.

Prin încheierea civilă nr. 14518 din 21 noiembrie 2013, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a anulat cererea formulată de contestatorul A., conform art. 200 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., având în vedere că acesta nu a complinit lipsurile ce i-au fost puse în vedere de către instanţă, respectiv de a indica CNP-ul personal, valoarea obiectului cererii şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, de a depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 50 RON, de a indica motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază cererea, de a arăta dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, iar pentru martori de a preciza numele, prenumele şi adresa de domiciliu/reşedinţă, de a semna şi de a ştampila pentru "conformitate cu originalul" actele depuse la dosar, de a depune copia cărţii de identitate, certificată pentru conformitate cu originalul şi de a indica dosarul execuţional în care s-a început executarea silită împotriva sa.

Potrivit art. 200 alin. (4) C. proc. civ., dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termen de 10 zile de la primirea comunicării, prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

Art. 200 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. prevede că împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii, solicitând să se revină asupra măsurii anulării.

Înalta Curte constată că, în speţă, contestatorul a formulat apel împotriva încheierii civile nr. 14518 din 21 noiembrie 2013 a Judecătoriei Timişoara, şi nu cerere de reexaminare astfel cum prevăd dispoziţiile legale evocate.

Apelul formulat de contestator a fost constatat perimat prin decizia civilă nr. 765/A din 20 august 2015 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., contestatorul a formulat recurs împotriva acestei decizii, care, la rândul său a fost constatat perimat prin decizia civilă nr. 349 din 28 septembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara.

Şi împotriva acestei decizii, de perimare a recursului, contestatorul a formulat recurs, care face obiectului litigiului pendinte.

Deşi dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare", în speţă soluţia de anulare a cererii formulate de contestator nu avea deschisă calea de atac a apelului, ci doar cea a reexaminării, potrivit art. 200 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

Altfel spus, hotărârea pronunţată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă şi hotărârea care s-ar fi pronunţat în cererea de chemare în judecată ar fi fost susceptibilă de a fi atacată cu apel.

Or, în prezenta cauză, cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul A. era supusă reexaminării, motiv pentru care partea avea deschisă doar această cale de atac.

În atare condiţii, Înalta Curte apreciază că, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă.

În plus, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 349 din 28 septembrie 2016 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2017.