Recourse against interlocutory order: Inadmissibility of appeal against procedural joinder ruling not appealable with merits

Deliberând asupra cererilor de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâţilor B., C. şi D., în solidar, la plata sumei de 685.625,96 RON, cu titlu de prejudiciu adus societăţii reclamante.

S-a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 1467/17.12.2010 Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus ca suma de 16.322 RON reprezentând contravaloarea deplasării lichidatorului judiciar şi colaboratorilor acestuia nu poate fi dedusă din fondurile încasate, urmând a fi atribuită creditorilor. Totodată, în loc de suma de 637.785,50 RON reprezentând contravaloarea prestării serviciilor legate de executări, evaluări, expertize, contabilitate, onorariu avocat va fi dedusă doar suma de 145.838, diferenţa de 491.947,50 RON urmând a fi distribuită creditorilor. De asemenea, în loc de suma de 77.190,77 RON va fi provizionată doar suma de 40.000 RON, diferenţa de 37.190,77 RON urmând a fi distribuită creditorilor.

Pârâţii B. şi C. au solicitat chemarea în garanţie a celor trei asiguratori cu care au încheiat poliţe de asigurare, respectiv S.C. Euroins România Asigurare-Reasigurare S.A., E. şi F..

Prin sentinţa civilă nr. 381 din 28 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia prescripţiei cererii de chemare în garanţie şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii B., C. şi D. împotriva chemaţilor în garanţie S.C. Euroins Romania Asigurare-Reasigurare S.A., E. S.A. şi F.. Soluţia a fost pronunţată cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Totodată a fost fixat termen pentru continuarea judecăţii.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2015, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în denumirea şi dispozitivul hotărârii civile nr. 381 din 28 septembrie 2015, astfel că în loc de "sentinţă", cum a fost consemnat, hotărârea va purta titulatura de încheiere, iar în dispozitivul hotărârii propoziţia "cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare", cum greşit a fost consemnat s-a trecut "cu drept de apel odată cu fondul".

Ulterior, după pronunţarea hotărârii nr. 381/28.09.2015, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a procedat la continuarea judecării cauzei având ca obiect pretenţii, iar prin încheierea din 16 mai 2016, a dispus suspendarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, în temeiul art. 413 alin. (2) C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău.

Împotriva hotărârii nr. 381 din 28 septembrie 2015 a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, au formulat apel pârâtul C. şi apel incident pârâta B., care au fost soluţionate prin decizia nr. 685/2016 din 8 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în sensul respingerii apelului principal promovat de apelantul-pârât C., ca tardiv formulat. Totodată a fost respins apelul incident formulat de pârâta B., ca fiind rămas fără efect.

La data de 22 iulie 2016 recurenţii-pârâţi B. şi C. au formulat recurs împotriva deciziei nr. 685/2016 din 8 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

La data de 11 octombrie 2016, recurentul-pârât D. a formulat recurs incident, prin care a arătat că aderă la cererea de recurs formulată de recurentul-pârât C..

Recursul recurenţilor-pârâţi B. şi C. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În cuprinsul acestuia, recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bacău. Totodată, s-a susţinut că au fost aplicate greşit normele procedurale reprezentate de art. 64 alin. (4) coroborate cu art. 74 alin. (2) C. proc. civ., precum şi normele cu privire la calculul termenului de prescripţie.

Recurenţii-pârâţi au susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu a cererii de chemare în garanţie, acest aspect reprezentând în opinia lor cel mult un motiv de admitere a apelului şi nu un motiv de invocare a excepţiei tardivităţii formulării apelului. S-a mai arătat că aceste aspecte au fost prezentate instanţei de apel prin note scrise, însă argumentele nu au fost analizate de către instanţa de control judiciar, ceea ce determină nulitatea hotărârii recurate.

În plus, recurenţii-pârâţi au învederat că soluţia instanţei de apel este nelegală deoarece natura juridică a sentinţei nr. 381 din 28 septembrie 2015 a Tribunalului Bacău nu poate fi asimilată unei încheieri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă admiterea în principiu a cererii de chemare în garanţie.

Prin recursul incident formulat, recurentul D. a precizat că aderă la cererea de recurs formulată de recurentul C., solicitând admiterea recursului declarat de acesta şi a recursului incident, urmând a se constata nulitatea, nelegalitatea şi netemeinicia deciziei civile nr. 685 din 8 iunie 2016 a Curţii de Apel Bacău, solicitând în consecinţă instanţei să dispună casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.

În motivarea recursului incident, recurentul-pârât D. a susţinut că hotărârea pronunţată de tribunal este lovită de nulitate relativă, întrucât a fost dată în condiţiile în care procedura de citare a fost viciată în privinţa sa, acest motiv de recurs încadrându-se în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Un alt motiv de recurs vizează faptul că decizia recurată nu a soluţionat şi apelul incident pe care l-a formulat, aspect care conduce la nulitatea de drept a hotărârii recurate, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De asemenea, a susţinut că cererea de apel formulată de C. nu este tardivă, în raport cu dispoziţiile art. 74 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 64 alin. (2) C. proc. civ.. Acest motiv de recurs a fost încadrat în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, recurentul-pârât a susţinut că sentinţa civilă nr. 381/28.09.2015 a Tribunalului Bacău a fost pronunţată în cadrul unui litigiu, separat de restul capetelor de cerere ce formează obiectul acestui dosar. Din această perspectivă, se susţine că instanţa de fond putea pronunţa o încheiere, atacabilă odată cu fondul, potrivit art. 64 alin. (4) C. proc. civ.

Tot în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că cererea de chemare în garanţie nu este prescrisă, în raport cu dispoziţiile art. 72 şi art. 73 C. proc. civ.

Intimata S.C. F. S.A. a depus la doar întâmpinare la recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C., prin care a arătat că motivele invocate de aceştia nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. solicitând, în consecinţă, anularea sau respingerea recursului printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor.

Şi intimata-reclamantă A. S.A. a depus la dosar întâmpinare la recursurile formulate de recurenţi, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acestora, în raport cu faptul că dată fiind natura hotărârii pronunţate de Tribunalul Bacău la data de 28 septembrie 2015, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 12 noiembrie 2015, rezultă că prima hotărâre poate fi atacată doar odată cu fondul. În plus, s-a susţinut că întrucât încheierea din 28 septembrie 2015 are valenţă unei încheieri de admitere în principiu, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată decât odată cu hotărârea ce se va pronunţa supra fondului litigiului. Însă, litigiul nu a fost soluţionat deoarece la termenul din 16 mai 2016, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. În consecinţă, intimata-reclamanta a susţinut că încheierea din 28 septembrie 2015 nu poate fi atacată înainte ca instanţa să repună cauza pe rol şi să o judece, pronunţând o hotărâre judecătorească.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii, au fost invocate şi dispoziţiile art. 64, art. 65 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., art. 72 alin. (1), art. 74, art. 123 acelaşi cod.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după care, prin încheierea din camera de consiliu din data de 4 aprilie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 26 aprilie 2017 recurentul D. a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care a susţinut că recursul său este admisibil în principiu, solicitând în consecinţă admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

De asemenea, şi recurenţii B. şi C. au formulat punct de vedere asupra raportului prin care au solicitat să se constate admisibilitatea în principiu a recursului lor.

Analizând recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. şi C., prin raportare la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Recursul recurenţilor-pârâţi B. şi C. are ca obiect decizia civilă nr. 685/2016 din 8 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014, prin care instanţa de apel a respins ca tardiv apelul principal şi ca rămas fără efect apelul incident.

Apelul a fost formulat cu privire la cererea de chemare în garanţie, care a fost respinsă ca prescrisă, prin sentinţa nr. 381/2015 din 28 septembrie 2015 a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, fiind îndreptată ulterior prin încheierea din 12 noiembrie 2015 a Tribunalului Bacău, în sensul că în loc de "sentinţă", cum a fost consemnat, hotărârea va purta denumirea de "încheiere", iar cu privire la calea de atac consemnată respectiv "cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare", s-a trecut "cu drept de apel odată cu fondul".

Analizând actele dosarului, se constată că Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie, fără a exista o încheiere de admitere în principiu, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. civ., încheiere care, potrivit art. 64 alin. (3) acelaşi cod ar fi putut fi atacată odată cu fondul, iar potrivit art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în cazul respingerii ca inadmisibilă ar fi putut fi atacată în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă, iar calea de atac ar fi numai apelul, dacă încheierea a fost dată în primă instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel.

În speţă, situaţia analizată în recursul pendinte nu se încadrează în ipotezele reglementate la art. 64 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte reţine că în cauză nu a fost pronunţată o încheiere de admitere în principiu a cererii de chemare în garanţie, fiind omisă această etapă de către Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel încât nu pot fi incidente dispoziţiile art. 64 alin. (3) C. proc. civ., care ar fi permis atacarea încheierii odată cu fondul.

Totodată, încheierea nr. 381/2015, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 12 noiembrie 2015 a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu se încadrează nici în ipoteza reglementată la art. 64 alin. (4) C. proc. civ., întrucât în speţă nu există o soluţie de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie, care să facă posibilă incidenţa acestui text de lege.

În consecinţă, conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii B. şi C..

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de pârâtul D., Înalta Curte urmează să constate ca acesta a rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispoziţiile art. 491 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din acelaşi cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că, dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal, art. 472 alin. (2) C. proc. civ. stabilind dependenţa soluţiei dată recursului incident de soluţia dată recursului principal, precum şi faptul că recursului principal promovat de pârâţii B. şi C. urmează să i se aplice sancţiunea inadmisibilităţii, Înalta Curte constată că recursul incident promovat de pârâtul D. a rămas fără efect.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul pârâţilor B. şi C., şi să constate ca fiind rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul D., conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 472 alin. (2) acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei nr. 685/2016 din 8 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Constată că recursul incident declarat de pârâtul D. împotriva aceleiaşi decizii a rămas fără efect.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2017.