Territorial jurisdiction for judge-plaintiffs under Art. 127(1) CPC in non-patrimonial utility network handover claims

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal la data de 29.02.2016 sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., Q. au chemat în judecată pe pârâtele S.C. FFF. S.R.L., Comuna Blejoi prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Blejoi solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige pârâta S.C. FFF. S.R.L. să predea Comunei Blejoi prin Primar, reţelele de alimentare cu apă şi canalizare, drumurile şi reţeaua de iluminat stradal, respectiv întreaga documentaţie tehnică de execuţie şi verificare a acestor reţele de utilitate publică din cartierul GGG., ca pârâta Comuna Blejoi prin Primar să preia în domeniul public, de la pârâta S.C. FFF. S.R.L., reţelele de utilitate publică de alimentare cu apă şi canalizare, drumurile şi reţeaua de iluminat stradal, cu întreaga documentaţie tehnică a acestora din cartierul GGG. şi să le predea unor operatori zonali licenţiaţi ANRSC, prin delegare de gestiune directă, conform legii,urmând ca reclamanţii să încheie contracte individuale de apă/canal.

Reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1528, art. 1672 C. civ., dispoziţiile Legii nr. 241/2006, ale Legii nr. 51/2006, Ordinul nr. 88/2007, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 230/2006, Ordinul nr. 86/2007.

La data de 30.03.2016 pârâta S.C. FFF. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, raportat la obiectul dedus judecăţii, care fiind o acţiune având ca obiect obligaţia de a face prin care se solicită ca pârâta S.C. FFF. S.R.L. să predea pârâtei Comunei Blejoi prin Primar reţelele de apă, canalizare, iluminat, drumuri etc., astfel cum a fost motivată în fapt şi în drept, precum şi cu privire la caracterul nepatrimonial al acesteia, competentă să soluţioneze prezenta cauză este Judecătoria Ploieşti.

Prin sentinţa civilă nr. 899 pronunţată la 8 iunie 2016, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., potrivit cărora, judecătoriile judecă cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 05.07.2016 sub acelaşi număr.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti, motivat de faptul că reclamanta D. are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti.

Reclamanta D., având calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti, a formulat cerere de renunţare la judecată.

La termenul de judecată din 20.02.2017 instanţa, arătând că pârâta a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2204 din 7.03.2017, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect obligaţia de a face, formulată de reclamanţii A. şi alţii, în favoarea Judecătoriei Buftea, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., întrucât reclamanta D. are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 25.04.2017 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 4431/2017 din 10 iulie 2017, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploieşti, reţinând incidenţa prevederilor art. 127 alin. (1) şi art. 116 C. proc. civ.

Din coroborarea celor două texte legale, instanţa a reţinut că judecătorul care are calitatea de reclamant este singurul care poate să-şi aleagă instanţa unde va fi judecată cauza sa şi nu instanţa învestită cu soluţionarea acesteia.

În acest sens, a constatat că reclamantei D., care are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti nu i s-a dat posibilitatea să-şi aleagă o instanţă dintre cele competente teritorial, ci instanţa în locul acesteia a ales în mod aleatoriu o instanţă competentă, declinând astfel cauza către Judecătoria Buftea.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Buftea şi Judecătoria Ploieşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Problema de drept care se pune în cauză se referă la înţelesul sintagmei "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar condiţia-premisă de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă. Condiţia nu este îndeplinită dacă partea este judecător la o altă instanţă decât cea competentă, de acelaşi grad, chiar situată în raza aceleiaşi curţi de apel.

Intenţia legiuitorului la edictarea normei este fără echivoc, reieşind din referirea strictă doar la acea instanţă la care partea îşi desfăşoară activitatea ca judecător şi căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 7/2016 din 16 mai 2016, pronunţată în dosar nr. x/2016, privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Faţă de această situaţie, Înalta Curte constată că, în mod corect, Judecătoria Ploieşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, motivat de faptul că reclamanta D. are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti, iar potrivit legii, prezenta cerere este de competenţa instanţei la care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Totodată, se reţine că Judecătoria Buftea se află în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, care se învecinează cu Curtea de Apel Ploieşti, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Ploieşti, instanţă la care reclamanta D. îşi desfăşoară activitatea, fiind astfel îndeplinite prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A. şi alţii, în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2017.