Conflict of jurisdiction in maintenance claims under Articles 113 and 116 of the Code of Civil Procedure

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia la plata alocaţiei cuvenită minorului C..

Prin sentinţa civilă nr. 1165 din 15.06.2016, Judecătoria Năsăud a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Urziceni, reţinând incidenţa prevederilor art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală în materie de competenţă, potrivit căreia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în circumscripţia căreia domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar în speţa de faţă, pârâtul domiciliază în judeţul Ialomiţa, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Urziceni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 16.03.2017.

Judecătoria Urziceni, prin sentinţa civilă nr. 651 din 24 aprilie 2017 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud, instanţa având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Urziceni şi Judecătoria Năsăud s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, reţine că obiectul litigiului îl constituie plata alocaţiei cuvenite minorului C..

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii".

Totodată, Înalta Curte reţine că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

Astfel, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.

În speţă, opţiunea reclamantei a fost în sensul soluţionării cauzei de către Judecătoria Năsăud, căreia îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze, având în vedere că în această circumscripţie se află domiciliul reclamantei şi al minorului, iar în cererile privind alocaţiile de stat pentru copii, legiuitorul a stabilit astfel o competenţă teritorială alternativă, potrivit dispoziţiilor evocate.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2017.