Limits of extraordinar appeal in anularity: exclusion of substantive re-evaluation and tardy appeal deadline enforcement

Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2470 din 21.05.2013 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin s-a admis excepţia necompetenţei generale a instanţei pentru primul capăt de cerere şi excepţia inadmisibilităţii formulării celui de-al doilea capăt de cerere. S-a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., în ceea ce priveşte retragerea calităţii de expert, ca nefiind de competenţa instanţelor judecătoreşti, precum şi ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea expertizei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., iar prin decizia civilă nr. 193/A din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 2470/21.03.2013 pronunţată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Această hotărâre a fost recurată, iar prin decizia nr. 723/2014 din 16 aprilie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 193 din 22 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia I civilă la data de 8.01.2013 sub nr. x/2014 şi întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 193/23.11.2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2012.

Prin decizia civilă nr. 3 din 25 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 193/23.11.2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia nr. 1636/2016 din 11 martie 2016 a respins cererea de revizuire formulată revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 193/A din 22 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul B..

Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuenta A., iar prin decizia nr. 2003 din 24 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014 s-a respins ca tardiv recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1636/2016 din 11 martie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că în cauză, comunicarea hotărârii recurate către revizuentă s-a făcut la data de 05 aprilie 2016, potrivit menţiunii cuprinse în actul de procedură aflat la dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, aşa încât, faţă de această dată, termenul de 15 zile, calculat conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., a fost depăşit, împlinindu-se anterior înregistrării cererii de recurs.

Astfel, cum hotărârea ce a făcut obiectul cererii de recurs a fost comunicată recurentei-revizuente la 05 aprilie 2016, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 28 aprilie 2016, este evident că recursul a fost declarat peste termenul imperativ de 15 zile de la comunicarea hotărârii, deci, cu depăşirea termenului legal imperativ prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 20 februarie 2017, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2003 din 24 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Noul C. proc. civ., contestatoarea A. arată că în mod greşit instanţa i-a respins recursul ca tardiv formulat, întrucât din actele depuse în susţinere rezultă că acesta a fost formulat în termenul legal şi, de asemenea susţine că litigiul trebuia soluţionat potrivit dispoziţiilor Noului C. proc. civ., fiind reţinut în mod eronat faptul că la data de 14.06.2011 s-ar fi pornit litigiul, întrucât acest dosar viza un litigiu purtat între alte părţi şi avea alt obiect.

Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce urmează:

Cu titlu prealabil, se impune subliniat că, deşi contestatoarea a indicat în contestaţia în anulare dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Noul C. proc. civ., conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit căruia dispoziţiile Noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, în speţă sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, prin prisma cărora va fi examinată contestaţia în anulare.

În condiţiile art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele arătate la pct. 1 şi 2, precum nerespectarea condiţiilor legale referitoare la citarea părţilor pentru ziua când s-a judecat pricina şi încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

În acest sens, pentru a fi incidente dispoziţiile evocate, respectiv neîndeplinirea procedurii de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, potrivit cu cerinţele legii este necesar ca orice neregularitate procedurală privitoare la citarea părţii, pentru ziua când s-a judecat cauza în fond, să poată constitui temei pentru exercitarea contestaţiei în anulare.

Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluţionate de instanţă.

În ceea ce priveşte art. 318 C. proc. civ., acesta prevede într-adevăr, în prima teză că hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.

Având în vedere caracterul de excepţie al textului evocat, analiza susţinerilor privind existenţa unei greşeli materiale presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus în mod necesar la pronunţarea unei soluţii eronate.

Este de observat că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii pentru verificarea căreia să nu fie necesară reexaminarea fondului cauzei sau o reapreciere a probelor.

Faţă de aceste precizări prealabile, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate la o reformare a soluţiei, printr-o rediscutare a probelor.

Contestaţia în anulare fiind o cale de atac extraordinară de retractare a fost creată de lege doar pentru remedierea unor greşeli materiale şi nu pentru reformarea unor greşeli de fond, iar în aceste condiţii, aceasta nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.

În speţă, contestatoarea nu numai că nu a invocat niciunul dintre motivele strict şi limitativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare dar nu a dezvoltat nicio critică ce ar putea fi subsumată dispoziţiilor legale evocate, exprimându-şi doar nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată în cauză, cu referire la tardivitatea recursului.

În acest context, motivele invocate privind considerentele deciziei a cărei anulare se solicită, se constată că nu sunt specifice contestaţiei în anulare, prevăzută de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmând a respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2003 din 24 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2017.