Peremption of motion to correct material error due to over-year inactivity during judicial suspension

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3822 din 2 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 143 din 31 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Pentru a decide astfel, s-a constat că prin decizia civilă nr. 1281 din 15.12.2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost dezlegată chestiunea legată de legalitatea căii de atac, respectiv apelul raportat la valoarea obiectului litigiului, iar prin decizia civilă nr. 143/31.03.2014, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia au fost respinse recursurile declarate de pârâţii A. şi B., C. prin care s-a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Timişoara de a judeca fondul cauzei.

Asupra admisibilităţii cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa a constatat că este posibilă numai dacă partea nu a avut cunoştinţă de existenţa primei hotărâri, ori dacă în cel de-al doilea litigiu, invocându-se autoritatea de lucru judecat, instanţa a omis să se pronunţe asupra acestei excepţii, ceea ce nu era cazul în speţa de faţă, întrucât deciziile invocate au fost pronunţate în acelaşi dosar, în cicluri procesuale diferite.

Astfel, în cazul în care hotărârile supuse revizuirii sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în diferite faze procesuale, sau în cicluri procesuale succesive, rezultate în urma admiterii unor căi de atac ordinare prin care s-a dispus desfiinţarea unor hotărâri şi reluarea judecăţii, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenţei unor hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când hotărârile au fost pronunţate în dosare diferite.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 18 ianuarie 2016, petenta D. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia nr. 3822 din 2 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

În motivarea cererii, întemeiate pe dispoziţiile art. 442 şi art. 148-151 din C. proc. civ., petenta susţine că în cuprinsul deciziei pronunţate s-a strecurat o omisiune, în sensul că nu se specifică cheltuielile de judecată conform chitanţei nr. 279/30.04.2014, depuse la dosar, în valoare de 1500 RON, aceasta fiind în imposibilitatea recuperării acestora.

Prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecata cererii, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin referatul din 30 mai 2017 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării cererii de recurs.

Cauza a rămas suspendată mai mult de un an, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia perimării judecării recursului, reţinând următoarele:

Art. 248 alin. (1) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în nelucrare din vina părţii timp de un an. Prin urmare, pentru a opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerinţelor art. 248 C. proc. civ. şi în acest sens se constată că Înalta Curte a fost învestită cu o cerere care a declanşat calea extraordinară de atac a recursului, că după suspendarea judecăţii pricina a rămas în nelucrare timp de un an şi că, înainte de împlinirea acestui termen nu s-a cerut de părţile în proces reluarea judecării recursului. Se mai constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. "perimarea se constată din oficiu…"pe cale de excepţie întrucât normele care reglementează această sancţiune procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nicio apărare cu privire la această excepţie, deşi a fost legal citată.

În consecinţă, faţă de cele ce preced urmează să se constate perimată cererea formulată de petenta D. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 3822 din 2 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, cu consecinţa prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală şi în consecinţă, imposibilităţii analizării pe fond a cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea formulată de petenta D. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 3822 din 2 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2017.