Romanian cassation appeal nullity for failure to target appellate reasoning in contract nullity and restitution dispute

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă reclamanta ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI-MITROPOLIA OLTENIA a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub numărul x/2013 din data de 18.03.2013 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia, respectiv obligarea pârâtei la restituirea prestaţiilor plătite de către reclamantă în baza acestui contract, respectiv suma de 1.137.449,92 RON.

În subsidiar, dacă instanţa de judecată nu va constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub numărul x/2013 din data de 18.03.2013, a solicitat rezilierea acestuia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii sale, respectiv obligarea pârâtei la restituirea prestaţiilor plătite de către reclamantă în baza acestui contract, respectiv suma de 1.137.449,92 RON.

În accesoriu, a solicitat stabilirea unui drept de retenţie al reclamantei împotriva pârâtei asupra bunului "fabrica completă pentru producerea şi inscripţionarea lumânărilor" a cărei posesie a fost transmisă reclamantei prin contractul de folosinţă gratuită x din 20.05.2013 şi a bunurilor livrate conform contractului ce se solicită a fi anulat, până la momentul achitării contravalorii obligaţiei de plată a sumei de 1.137.449,92 RON.

La data de 28.01.2015 reclamanta Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Oltenia a depus la dosar o cerere precizatoare şi modificatoare prin care solicită introducerea în cauză a pârâtei B. S.A. şi pentru opozabilitate introducerea în cauză a Băncii Comerciale Române S.A., precum şi schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Prin cererea depusă la 28.01.2015 reclamantul a solicitat:

- în principal constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. x/18.03.2013; în subsidiar, dacă instanţa de judecată nu va constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/18.03.2013, a solicitat rezilierea/rezoluţiunea acestuia.

- în accesoriul primelor două capete de cerere, a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x/18.03.2013, respectiv obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la restituirea prestaţiilor plătite de către reclamantă în baza acestui contract în sumă de 525.272,07.

- în accesoriul capătului 3 de cerere, a solicitat anularea anumitor bilete la ordin emise ca instrument de plată în baza contractului nr. x/18.03.2013.

- în accesoriul primelor două capete de cerere, a solicitat constatarea inexistenţei oricărei obligaţii de plată rezultată din Contractul de factoring nr. 89 din data de 24.07.2013 şi a Contractului de cesiune nr. 89/CES/02/24.07.20l7 prin care S.C. A. S.R.L. a cesionat către B. S.A. - toate drepturile, acţiunile şi privilegiile sale faţă de creanţele deţinute în baza Contractului comercial nr. x/18.03.2013.

- în accesoriul capătului 5 de cerere, a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la restituirea prestaţiilor plătite de către reclamantă în baza contractului de factoring nr. 89 din data de 24.07.2013 şi a Contractului de cesiune nr. x/24.07.2013 prin care S.C. A. S.R.L. a cesionat către B. S.A. toate drepturile, acţiunile şi privilegiile sale faţă de creanţele deţinute în baza contractului comercial nr. x/18.03.2013 în sumă de 803.200 RON.

- în accesoriu, stabilirea unui drept de retenţie al reclamantei împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L. asupra bunurilor livrate conform Contractului de vânzare - cumpărare înregistrat la momentul achitării contravalorii obligaţiei de plată a sumei de 525.272,07 RON; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentinţa nr. 326 din 06 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, s-a respins acţiunea reclamantei ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI-MITROPOLIA OLTENIA în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.R.L., B. S.A. şi C. S.A., astfel cum a fost modificată, s-a anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect stabilirea unui drept de retenţie al reclamantei şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 5486,62 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta S.C. A. S.R.L..

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 1050/2016 din 29 noiembrie 2016 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Oltenia împotriva sentinţei nr. 326 din 06.07.2016 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă şi a obligat apelanta către intimata S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 2.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 1050/2016 din 29 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamanta Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Oltenia.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ. în susţinerea cărora, recurenta a arătat în esenţă, că instanţa de apel deşi a invocat dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., a încălcat aceste dispoziţii procedurale.

Prezentând măsurile dispuse de instanţa de fond prin încheierea de şedinţă din data de 11.03.2015, recurenta susţine că deşi a depus aceste precizări pentru termenul din data de 08.04.2015, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel nu le-a analizat, deşi aceasta din urmă a enumerat aceste precizări.

Recurenta consideră că instanţa de apel a înlăturat în mod nelegal critica reclamantei privind nelivrarea întregii cantităţi de vin contractate de către pârâtă, iar în continuarea susţinerii a prezentat facturile fiscale care fac dovada că pârâta a livrat reclamantei doar cantitatea de 65.782 sticle vin.

Recurenta susţine că instanţa de apel a făcut referire la factura fiscală nr. x/31.10.2013 privind cantitatea de 25.700 sticle vin, iar în continuarea susţinerii, privind această factură, recurenta a prezentat menţiunile cuprinse în factură referitor la cantitatea de sticle vin şi că această factură nu a fost înregistrată în contabilitatea reclamantei.

Prezentând aspecte ale situaţiei de fapt, predarea în custodie şi scoaterea din custodie prin procese-verbale a cantităţii de 47.350 sticle vin, a obiectului contractului de vânzare-cumpărare nr. x/18.03.2013, recurenta susţine că instanţa de apel în mod nelegal a reţinut că pârâta şi-a îndeplinit integral obligaţiile asumate prin contractul de vânzare - cumpărare.

În continuarea motivării, recurenta a prezentat opinii teoretice privind temeiul juridic al rezoluţiunii susţinând că neexecutarea integrală de către pârâtă a obligaţiei asumate prin contract, este suficient de important pentru reclamantă, raportat la obiectul contractului, încât reclamanta este îndreptăţită să solicite rezoluţiunea întregului contract având în vedere ansamblul drepturilor şi obligaţiilor.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate în sensul admiterii acţiunii.

Intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală şi temeinică.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L.: a invocat excepţia netimbrării şi a nulităţii cererii de recurs motivat de faptul că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., solicitând, în principal anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 mai 2017, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 30 mai 2017.

Prin punctul de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului susţinând că motivele de casare invocate şi dezvoltate de recurentă nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 solicitând, în principal, să se constate nul recursul, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Analizând excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., precum şi ale art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În ce priveşte excepţia netimbrării cererii de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurenta-reclamantă s-a conformat cerinţei instanţei supreme şi a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 17.984 RON astfel cum reiese din înscrisul aflat la dosar recurs, astfel încât va respinge această excepţie.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, se reţine că potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici de nelegalitate care să vizeze raţionamentul adoptat de curtea de apel vizând respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de reclamanta Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Oltenia împotriva sentinţei nr. 326 din 06.07.2016 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă.

Astfel, recurenta nu a formulat veritabile critici la adresa deciziei pronunţate în apel prin care să arate în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată raţionamentul instanţei de apel şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta s-a raportat, prin cererea de recurs, la măsurile dispuse de instanţa de fond prin încheierea de şedinţă din data de 11.03.2015, doar la factura fiscală nr. x/31.10.2013 privind cantitatea de 25.700 sticle vin, la aspecte ale situaţiei de fapt privind predarea în custodie şi scoaterea din custodie prin procese-verbale a cantităţii de 47.350 sticle vin.

Or, prin criticile invocate recurenta şi-a exprimat nemulţumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.

În calea de atac a recursului, care are natura unei căi de atac de reformare, nu are loc o devoluare a fondului, această cale de atac putând fi exercitată doar în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare.

Astfel recurenta-reclamantă Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Olteniei nu a reuşit să demonstreze, prin motivele de recurs formulate, în baza unui raţionament juridic întemeiat pe dispoziţii legale, care sunt argumentele de nelegalitate ale deciziei recurate, respectiv care sunt textele de lege încălcate de instanţă în soluţionarea apelului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de netimbrare.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI - MITROPOLIA OLTENIEI împotriva deciziei nr. 1050/2016 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2017.