Annulment complaint inadmissible for failure to allege specific grounds under Art. 317-318 of the Code of Civil Procedure in equity cession nullity dispute

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeş, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii B., C. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune autentificat sub nr. x din 28 iunie 2002 prin care reclamantul a cesionat pârâţilor cotele părţi deţinute de el în capitalul social al S.C. D. S.A. Câmpulung.

Prin sentinţa civilă nr. 1329 din 25 iulie 2012, Tribunalul Comercial Argeş, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune autentificat sub nr. x din 28 iunie 2002; a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta E. şi a fost obligată pârâta, fără a se indica, care dintre cei trei, la plata sumei de 855 RON cheltuieli de judecată.

Apelurile formulate de către intervenienta E. şi respectiv pârâta S.C. D. S.A.. împotriva sentinţei au fost respinse de Curtea de Apel Piteşti prin decizia civilă nr. 71 din 18 aprilie 2013.

Prin decizia nr. 933 din 11 martie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de intervenienta E. împotriva deciziei civile nr. 71/2013 din 18 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a casat în parte decizia recurată şi a dispus trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea apelului declarat de intervenienta E. împotriva sentinţei nr. 1329 din 25 iulie 2012 a Tribunalului Comercial Argeş; au fost menţinute dispoziţiile deciziei privind respingerea apelului declarat de pârâta S.C. D. S.A. prin lichidator judiciar F. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În rejudecare, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 2094/2015 din 14 decembrie 2015 a admis apelul declarat de intervenienta în nume propriu, E., împotriva sentinţei civile nr. 1329 din 25 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, a fost schimbată sentinţa în sensul admiterii cererii de intervenţie în interes propriu şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 104 din 26 ianuarie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2094/2015 din 14 decembrie 2015, precum şi împotriva încheierilor de şedinţă publică din 1 octombrie 2015 şi, respectiv, 3 decembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2010.

Împotriva acestei decizii A. a formulat contestaţie în anulare fără a indica temeiul de drept şi motivele pe care se întemeiază.

Examinând cu prioritate admisibilitatea contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legale care reglementează această cale extraordinară de atac, cerinţe prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ. care constituie sediul materiei.

Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Admisibilitatea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de anulare prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiţionată de caracterul fondat al acestora.

Potrivit art. 317 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motive care nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. vizează două situaţii: a) când dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, b) când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Aşa cum s-a expus anterior, contestatorul nu a indicat niciunul dintre aceste motive prevăzute expres şi limitativ de textele legale, ce reglementează şi condiţionează admisibilitatea căii de atac în discuţie.

În contextul în care contestatorul nu a prezentat critici care să poată fi încadrate în motivele limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 104 din 26 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2010.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2017.