Bankruptcy liquidator appointment; inadmissibility of cassation against final appellate decision under Law 85/2014

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, cum este şi recursul în cauză, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 09.09.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2014, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în forma generală faţă de debitoarea S.C. A. S.A. (fostă S.C. B. S.A.), iar în calitate de administrator judiciar a fost desemnat practicianul în insolvenţă C., cu atribuţiile prevăzute de art. 58 din legea insolvenţei.

Prin sentinţa civilă nr. 2060 din 22.03.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în temeiul art. 92 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, a aprobat concluziile raportului administratorului judiciar.

În temeiul art. 92 alin. (5), raportat la art. 145 alin. (1) pct. D din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului S.C. A. S.A. (fostă S.C. B. S.A.), cu sediul ales în Bucureşti.

În temeiul art. 145 alin. (2) Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului şi s-a dispus dizolvarea societăţii debitoare.

S-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei, în sarcina lichidatorului judiciar.

S-a pus în vedere debitorului că este obligat să depună în 10 zile de la pronunţarea hotărârii, la dosarul cauzei, actele şi informaţiile prevăzute la art. 67 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. În cazul în care debitorul nu va depune actele şi informaţiile arătate devin aplicabile dispoziţiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

A fost numit în calitate de lichidator judiciar pe D. care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 64 din Legea nr. 85/2014, cu o remuneraţie de 2.000 RON/lunar, exclusiv TVA, din averea debitoarei.

În temeiul art. 147 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, s-a dispus ca lichidatorul judiciar să trimită o notificare, în condiţiile art. 99 alin. (1) din aceiaşi lege, privind intrarea debitorului în procedura falimentului prin procedura simplificată, ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, menţionată la art. 145 alin. (2) lit. e), solicitându-le să înscrie, în termen de 10 zile de la primirea notificării, cereri de admitere a creanţelor însoţite de documente justificative, precum şi debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori registrului asociaţiilor şi fundaţiilor în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.

S-a pus în vedere lichidatorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr. 31/1990, republicată şi s-a dispus îndeplinirea formalităţilor privind menţionarea la registrul comerţului a reprezentanţilor permanenţi ai săi.

S-a dispus plata către administratorul judiciar a sumei de 25.000 RON, exclusiv TVA, reprezentând remuneraţie, din averea debitoarei.

S-a pus în vedere lichidatorului judiciar să depună lunar la dosar raportul prevăzut de art. 59 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

S-a fixat termen pentru continuarea procedurii la 24.05.2016.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelantele S.C. A. S.A. - prin administrator special E. şi C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1219A/2016 din 28 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă au fost admise apelurile declarate de apelantele S.C. A. S.A. - prin administrator special E. şi C., împotriva sentinţei civile nr. 2060 din 22.03.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, pe care a anulat-o în parte şi a trimis cauza judecătorului sindic în vederea confirmării practicianului C., în calitate de lichidator judiciar.

Împotriva deciziei civile nr. 1219A/2016 din 28 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - în reprezentarea Administraţiei sector 3, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Prin întâmpinarea transmisă prin poştă la data de 12 ianuarie 2017, C., în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.A. a solicitat instanţei, în principal respingerea recursului ca inadmisibil, în considerarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

În acest sens, a ataşat încheierea nr. 78/A din 15 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin care a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 1219A/2016 din 28 iunie 2016, în sensul menţionării că decizia pronunţată este definitivă, iar nu cu recurs, cum din eroare s-a menţionat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10 mai 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a transmis la dosar punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, susţinând că, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., decizia pronunţată de curtea de apel este supusă recursului.

Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de inadmisibilitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborat cu art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie în privinţa căreia, fiind luată în examinare cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

În accepţiunea conferită de legiuitor, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, …, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON, inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în vigoare la data introducerii acţiunii (29.09.2015), s-a stabilit că "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusive. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. statuează că "Sunt hotărâri definitive: 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, …;.".

În speţă, recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - în reprezentarea Administraţiei sector 3 a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, hotărâre care este definitivă, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Astfel, obiectul dosarului de faţă îl constituie cererea de deschidere a procedurii de faliment a debitoarei S.C. A. S.A. (fostă S.C. B. SA), în baza dispoziţiilor din Legea nr. 85/2014.

Or, potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, "(4) Hotărârile … judecătorului- sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenţi, şi de la pronunţare, pentru cei prezenţi.".

Conform dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Aşa fiind, faţă de prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicabile, cererea fiind formulată la data de 29.09.2015, deci, după data de intrare în vigoare a Legii nr. 76/2012, se constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea ordinară a recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, coroborat cu art. 169 alin. (1) din aceeaşi lege.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului- sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Se reţine, deci, că, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează:

"Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară".

Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede că: "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară"- cazul în speţă.

Prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., legiuitorul a optat pentru înlocuirea căii de atac a recursului cu calea de atac a apelului, şi nu pentru menţinerea acestuia.

Prin urmare, în speţă, decizia dată în apel nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în această ipoteză, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curţii Constituţionale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.

Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE Bucureşti-în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI SECTOR 3 împotriva deciziei civile nr. 1219A/2016 din 28 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2017.