Cassation appeal annulled for failure to pay judicial stamp duty: mandatory pre-payment requirement prevails over right of access to justice.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 3 R/2017 din 10 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petent A., împotriva deciziei civile nr. 717R/30.09.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014.1.

Verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 493 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că prezentei cereri de recurs nu i-a fost ataşată taxa judiciară de timbru, potrivit art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., astfel că, s-a solicitat recurentului, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON stabilită în sarcina sa.

Prin rezoluţia din 4 aprilie 2017 a fost dispusă întocmirea raportului asupra admisibilităţii căii de atac, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

După întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin încheierea din data de 10 mai 2017, în condiţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a fost dispusă comunicarea acestuia părţilor, în vederea formulării unor puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din data de 20 septembrie 2017, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3 R/2017 din 10 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, va fi anulată ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţă, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurentul, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 50 RON, stabilită conform dispoziţiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării.

Este de amintit că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal sesizată.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturile Omului a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil şi accesul la justiţie, că dreptul la justiţie nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât excepţia netimbrării este întemeiată, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi să anuleze ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3 R/2017 din 10 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3 R/2017 din 10 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2017.