Challenge to execution assigned to Mediaș Court as exclusive enforcement court under Articles 714 and 651(3)

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 01.11.2016 contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii BEJ B. şi S.C. C. S.R.L., anularea tuturor actelor de executare şi a executării înseşi în dosarul execuţional nr. x/2016, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1998/07.03.2017 Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş.

În motivarea hotărârii, Judecătoria Braşov a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 714 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei de executare, iar în raport cu prevederile art. 651 alin. (3) din acelaşi cod:

"instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Astfel, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum contestaţia la executare, cererea de validare a popririi sau cererea de întoarcere a executării silite.

S-a constatat că, în speţă, instanţa care a încuviinţat executarea silită este Judecătoria Mediaş, astfel că aceasta considerându-se competentă la data încuviinţării executării silite a devenit instanţa de executare.

S-a mai reţinut că executarea silită nu se face asupra unui imobil situat în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Braşov, aşa încât, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 714 alin. (2) din C. proc. civ. care prevăd o competenţa teritorială alternativă de soluţionare a contestaţiei la executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Mediaş a reţinut, în esenţă, că, în raport cu dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. şi cu cele ale art. 651 din acelaşi act normativ, având în vedere că debitorii D. şi A. aveau, la data sesizării organului de executare (19.07.2016 - f. x), aveau domiciliul în jud. Braşov (începând cu data de 24.02.2015 - f. x), competenţa de soluţionare a tuturor incidentelor în legătură cu executarea silită revine Judecătoriei Braşov.

Împrejurarea că, în cauză, creditoarea a indicat greşit domiciliul debitorilor, s-a apreciat că nu poate avea drept consecinţă desemnarea Judecătoriei Mediaş drept instanţă de executare.

Astfel, s-a reţinut că încuviinţarea executării silite de către Judecătoria Mediaş prin încheierea civilă nr. 1110/CC din 25.07.2016, ca urmare a indicării greşite a domiciliului părţilor, nu atrage desemnarea acestei instanţe drept instanţă de executare, în această procedură debitorii nefiind citaţi, iar verificarea legalităţii încheierii de încuviinţare a executării silite este supusă controlului pe calea contestaţiei la executare, conform art. 712 alin. (3) C. proc. civ., la cererea celor interesaţi.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 791din 26 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoriei Mediaş, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea A. în favoarea Judecătoriei Braşov. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Mediaş competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 01.11.2016, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii BEJ B. şi S.C. C. S.R.L. anularea tuturor actelor de executare şi a executării înseşi în dosarul execuţional nr. x/2016, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Este de reţinut că dispoziţiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, aşa încât, competenţa de soluţionare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispoziţiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Potrivit art. 714 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei de executare, iar în raport cu prevederile art. 651 alin. (3) din acelaşi cod:

"instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Este de reţinut că momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite.

De asemenea, trebuie păstrat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori cererea de întoarcere a executării silite.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum contestaţia la executare, cererea de validare a popririi sau cererea de întoarcere a executării silite.

Înalta Curte constată că, în speţă, prin încheierea civilă nr. 1110/CC din 25.07.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 (dosar de executare nr. 1073/EX/2016), Judecătoria Mediaş a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de BEJ "B." şi a încuviinţat executarea silită împotriva debitorilor D. şi A. la cererea creditoarei E. - prin reprezentant legal S.C. C. S.R.L., prin toate modalităţile legale în vederea recuperării creanţei de 60.086 RON stabilită prin titlul executoriu - contract de credit nr. x/22.12.2005.

Prin urmare, s-a stabilit definitiv că instanţa de executare este Judecătoria Mediaş, iar împrejurarea că la data la care s-a formulat cererea de executare silită domiciliul debitoarei era în situat în municipiul Braşov nu poate acredita ideea că Judecătoria Braşov - în circumscripţia căreia se afla domiciliul debitoarei - este instanţa de executare în soluţionarea contestaţiei la executare, deoarece s-ar încălca prevederile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., anterior enunţate.

În consecinţă, în condiţiile în care s-a stabilit definitiv că Judecătoria Mediaş este instanţa de executare tot aceasta va soluţiona toate cererile ulterioare, cu atât mai mult cu cât executarea silită nu se face asupra unui imobil situat în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Braşov, pentru a putea fi incidente dispoziţiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd o competenţa teritorială alternativă de soluţionare a contestaţiei la executare.

Pentru toate raţiunile înfăţişate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea A. în favoarea Judecătoriei Mediaş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2017.