Labor dispute interest claim: Bistrița-Năsăud Tribunal affirmed competent as plaintiff's chosen workplace forum.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Colegiu Tehnic "Infoel" Bistriţa, Consiliul Local Bistriţa, Instituţia Primarului municipiului Bistriţa solicitând obligarea pârâtului de rândul 1 să calculeze şi să plătească dobânda legală aferentă drepturilor băneşti acordate potrivit hotărârilor judecătoreşti, şi obligarea pârâţilor Consiliul Local Bistriţa, Instituţia Primarului municipiului Bistriţa să aloce unităţii şcolare pârâte să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor solicitate prin cererea introductivă.

Prin sentinţa civilă nr. 404/F/14.03.2017 Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamant în favoarea Tribunalului Mureş, reţinând, în esenţă, că prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii dispun că, acţiunile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, iar reclamantul domiciliază în jud. Mureş.

Învestit prin declinare, Tribunalul Mureş, având în vedere prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, a reţinut, în esenţă, că în ipoteza conflictelor individuale de muncă în care o persoană fizică sesizează instanţa (cum este şi cauza dedusă judecăţii), reclamantul are dreptul de opţiune numai între tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă.

Consecinţa caracterului exclusiv al competenţei este că, odată făcută această opţiune de către reclamant, în sensul alegerii instanţei în a cărei circumscripţie se află locul său de muncă, reclamantul nu mai poate reveni, pârâtul nu mai poate cere declinarea competenţei, iar instanţa, dacă a fost corect sesizată (fără încălcarea normelor imperative de competenţă), nu poate, din oficiu, să îşi decline competenţa.

S-a arătat că, în speţă, reclamantul (persoană fizică), deşi are domiciliul în judeţul Mureş, a ales să introducă cererea de chemare în judecată, având ca obiect un conflict individual de muncă la tribunalul de la locul său de muncă din perioada în litigiu iar nu la tribunalul în circumscripţia căruia se află domiciliul său.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 465/2017 din 08 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Mureş, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că, prin acţiunea promovată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Colegiu Tehnic "Infoel" Bistriţa, Consiliul Local Bistriţa, Instituţia Primarului municipiului Bistriţa solicitând instanţei obligarea pârâtului de rândul 1 să calculeze şi să plătească dobânda legală aferentă drepturilor băneşti acordate potrivit hotărârilor judecătoreşti şi obligarea pârâţilor Consiliul Local Bistriţa, Instituţia Primarului Municipiului Bistriţa să aloce unităţii şcolare pârâte să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor solicitate prin cererea introductivă.

Aşa fiind, prezentul litigiu are ca obiect un conflict individual de muncă (art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social) şi, prin urmare, se aplică dispoziţiile speciale referitoare la conflictele de muncă.

Art. 269 Codul muncii stipulează în alin. (1) că: " Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii", iar alin. (2) că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa".

Pe de altă parte, art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că:

"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

Conform art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 116 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde îşi are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În aplicarea dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, se constată că atât Tribunalul Bistriţa-Năsăud, cât şi Tribunalul Mureş, erau deopotrivă competente în soluţionarea cauzei, reclamantul având alegerea între aceste două instanţe deopotrivă competente.

Cum în mod corect a precizat şi Tribunalul Mureş, prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabilesc o competenţă teritorială complexă, al cărui mecanism juridic de determinare cuprinde două elemente: o competenţă alternativă a instanţelor (tribunalelor) în cazul conflictelor individuale de muncă având ca reclamant o persoană fizică, dar această competenţă este în acelaşi timp, şi exclusivă, în sensul că reclamantul are alegerea numai între două instanţe competente (ori de la domiciliul său, ori de la locul de muncă).

În speţă, reclamantul A., deşi are domiciliul în judeţul Mureş, a ales să introducă cererea de chemare în judecată, având ca obiect un conflict individual de muncă (potrivit art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011), la tribunalul de la locul său de muncă (Tribunalul Bistriţa-Năsăud), iar nu la tribunalul în circumscripţia căruia se află domiciliul său (Tribunalul Mureş).

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bistriţa-Năsăud reclamantul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia. Prin urmare, Tribunalul Bistriţa-Năsăud nu mai poate să dispună, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului sau a oricărei alte părţi, declinarea competenţei, declarându-se necompetent, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire al competenţei, care nu este de ordine publică.

Prin urmare, Tribunalul Bistriţa-Năsăud nu era îndreptăţit să-şi decline din oficiu competenţa, excepţia de necompetenţă teritorială fiind invocată de această instanţă cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel cum deja s-a arătat, opţiunea reclamantului între instanţele deopotrivă competente teritorial indicate de art. 210 din Legea nr. 62/2011 poate fi exercitată la momentul sesizării instanţei de judecată, ceea ce, în speţă, s-a şi întâmplat.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2017.