Nullity of revision appeal for lacking grounds of illegality and annulment for non-payment of stamp duty in property restitution enforcement

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 495 din 20.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2693/12.09.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii B. şi AUTORITATEA NAŢIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR.

A fost anulată în parte decizia civilă nr. 2693/R/12.09.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2013, doar în partea privitoare la anularea executării silite cu privire la debitul principal în cuantum de 268.693,50 RON conform titlului executoriu şi cheltuielilor de executare stabilite prin procesul-verbal din 11.01.2013 reduse la suma de 12.779,7 RON din dosarul de executare nr. 170/2012 al B.E.J. C., fiind menţinută anularea executării cu privire la suma reactualizată menţionată în Procesul-verbal din 11.01.2013 cu indicele de inflaţie şi reducerea onorariului avocat de la 25.000 RON la 5.000 RON din acelaşi proces-verbal din cadrul cheltuielilor de executare.

În termen legal, împotriva acestei decizii, atât revizuenta A., cât şi intimata AUTORITATEA NAŢIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR au declarat recurs.

În motivarea recursului, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta A. critică modul prin care Tribunalul Bucureşti, prin decizia civilă nr. 2693/R/12.09.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2013 a judecat şi a interpretat aplicarea dispoziţiilor legale privind actualizarea debitului stabilit prin titlul executoriu din dosarul nr. x/2012 BEJ C..

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, iar pe fond admiterea cererii de revizuire şi anularea în tot a sentinţei civile nr. 2693/R/12.09.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Fără a-şi încadra criticile în temeiul de drept al art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., recurenta AUTORITATEA NAŢIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR a solicitat admiterea recursului şi, în consecinţă, respingerea cererii de revizuire formulată de revizuenta A..

În argumentarea recursului, AUTORITATEA NAŢIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR a susţinut, în esenţă, că instanţa a reţinut în mod eronat incidenţa art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Aceasta întrucât, arată recurenta, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis soluţionarea excepţiei puterii lucrului judecat.

Or, în speţă, susţine recurenta, rezultă fără echivoc că în cel de-al doilea proces nu s-a pus în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 2213/22.07.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2013.

Sub un alt aspect, având în vedere faptul că cele două contestaţii au vizat în mod exclusiv acte de executare diferite, în opinia recurentei, nu sunt incidente prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neexistând identitate de obiect.

A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de AUTORITATEA NAŢIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR solicitând, în esenţă, respingerea acestuia, ca nefondat.

De asemenea, AUTORITATEA NAŢIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR a formulat întâmpinare la recursul declarat de A. prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, în principal constatarea nulităţii recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia.

Înalta Curte, examinând, cu prioritate, cererea de recurs formulată de revizuenta A., din perspectiva excepţiei nulităţii recursului invocată prin întâmpinare, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) şi la) art. 306 alin. (3) din acelaşi act normativ, constată că excepţia este întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1 - 9.

Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speţă, se constată că recurenta A. a invocat formal în susţinerea recursului său dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale textului de lege anterior menţionat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei recurate, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

De altfel, întreaga construcţie a recursului vizează modalitate prin care Tribunalul Bucureşti, prin decizia civilă nr. 2693/R/12.09.2014 pronunţată, în dosarul nr. x/2013, decizie ce a format obiectul revizuirii, a judecat şi a interpretat aplicarea dispoziţiilor legale privind actualizarea debitului stabilit prin titlul executoriu din dosarul nr. x/2012 BEJ C..

Este de reţinut că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată fără a formula critici de nelegalitate la adresa deciziei atacate, care formează obiectul prezentului recurs, nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În consecinţă, constatând că recurenta A. nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.

Cum problema timbrajului este prioritară oricăror excepţii, cereri sau motive de recurs, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs formulată de recurenta AUTORITATEA NAŢIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR şi a reţinut:

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

În speţă, în sarcina recurentei a fost stabilită obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 RON şi depunerii timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON.

Recurenta AUTORITATEA NAŢIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului, nici până la acest termen de judecată, respectiv 20 septembrie 2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, ca netimbrată.

Este de reţinut că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Este adevărat că atât la data de 10 februarie 2017, cât şi la 11 septembrie 2017, recurenta a susţinut în scris că este legal scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 7 din Ordonanţa nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, însă, este de necontestat, că aceasta nu a înţeles să formuleze cerere de reexaminare conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, aplicabilă speţei, cerere ce putea fi soluţionată numai în condiţiile alin. (3) al art. 18 din acelaşi act normativ.

Aşa fiind, constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare, potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 20 septembrie 2017, când procedura a fost legal îndeplinită, că, în cauză, nu operează scutirea de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenta AUTORITATEA NAŢIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR împotriva deciziei civile nr. 495 din 20 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 495 din 20 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR împotriva deciziei civile nr. 495 din 20 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2017.