Inadmissibility of cassation appeal against decision on revision of final social security judgment

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, astfel cum a fost completată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Casa Locală de Pensii Sector 3 Bucureşti şi Casa Naţională de Pensii Publice, solicitând anularea hotărârii nr. 9297/24.11.2014, pronunţată de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, a deciziilor nr. x/30.04.2014, nr. x/19.01.2015 şi nr. x/06.04.2015, emise de Casa Locală de Pensii Sector 3 Bucureşti şi recalcularea pensiei, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare, evidenţiate în adeverinţele nr. x/21.03.2014 şi nr. y/27.03.2014, emise de B..

Prin sentinţa civilă nr. 6567/19.06.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte acţiunea, a anulat hotărârea nr. 9297/24.11.2014, pronunţată de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii şi decizia nr. x/30.04.2014 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3 Bucureşti, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia reclamantului, începând cu data de 01.04.2014, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare atestate de adeverinţele nr. x/21.03.2014 şi nr. y/27.03.2014, emise de B., a respins ca neîntemeiată cererea de recalculare a drepturilor de pensie, cu valorificarea adeverinţelor sus-menţionate, începând cu 18.03.2007, a anulat decizia nr. x/19.01.2015 şi a respins ca rămasă fără obiect cererea de anulare a deciziei de debit nr. x/06.04.2015.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, reclamantul a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 4496/19.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 741/11.02.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă revizuirea declarată de A. împotriva deciziei civile nr. 4496/19.11.2015 a aceleiaşi curţi de apel.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivare, a arătat că prima instanţă a dispus introducerea în calculul pensiei a veniturilor suplimentare aferente activităţii de proiectare în construcţii de maşini în acord global, pe care a desfăşurat-o în perioada 1975-1984 la B., însă numai începând cu data de 01.04.2014.

Or, cum activitatea de proiectare a fost desfăşurată cu mult înainte de depunerea dosarului de pensie, în luna februarie 2007, a susţinut că sentinţa primei instanţe trebuia să vizeze şi perioada 18.03.2007-31.03.2014.

A arătat recurentul că atât instanţa de apel, cât şi cea de revizuire, i-au respins căile de atac, situaţie care îl discriminează, producându-i mari nemulţumiri, în condiţiile în care după 40 de ani de muncă foarte dificilă, dar finalizată cu invenţii şi inovaţii, beneficiază de o pensie foarte mică.

În continuare, a arătat că, înainte de pensionare, B.

a eliberat adeverinţele nr. x/11.02.2003 şi nr. y/12.02.2003 care nu cuprind şi veniturile realizate din activitatea de proiectare în construcţii de maşini în acord global, în perioada 1975-1984.

A subliniat recurentul că aceste venituri au putut fi valorificate doar după ce a fost pronunţată decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 nefăcând referire la acestea.

În final, a arătat că a obţinut de la B.. adeverinţele nr. x/21.03.2014 şi nr. y/27.03.2014 şi a solicitat soluţionarea litigiului în conformitate cu normele legale.

Recursul a fost depus la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

La data de 26.04.2017, recurentul a formulat punct de vedere la raport, prin care a reiterat susţinerile din memoriul de recurs.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 741/11.02.2016, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că autorul căii de atac nu a invocat niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 4496/19.11.2015, pronunţate de aceeaşi instanţă.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar potrivit alin. (6), dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

În speţă, hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunţată într-o cerere privind asigurările sociale, astfel încât nu este supusă recursului, deoarece, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind (...) conflictele de muncă şi de asigurări sociale."

Aşadar, cum decizia atacată cu revizuire este una definitivă, şi decizia prin care a fost soluţionată revizuirea declarată împotriva acesteia este definitivă.

Altfel spus, raportat la dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă recursului, întrucât nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat revizuirea nu era supusă, la rândul său, acestei căi de atac, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Mai mult, având în vedere că autorul căii de atac nu a indicat niciunul dintre motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., iar din analiza cererii sale nu rezultă că ar fi cerut revizuirea pentru hotărâri potrivnice, în speţă nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 513 alin. (6) C. proc. civ., care să deschidă calea de atac a recursului.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 741/11.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2017.