Cassation inadmissible for monetary claims under 1,000,000 RON under transitional provisions despite subsequent constitutional ruling

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.12.2014 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 70.000 euro, reprezentând împrumutul acordat prin contractul de garanţie încheiat la data de 19.09.2013 şi la plata penalităţilor în cuantum de 50.000 euro, ca o consecinţă a nerespectării termenilor contractuali, sume actualizate la data plăţii efective; totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune morale şi a cheltuielilor de judecată.

La data de 29.01.2015, reclamantul a precizat că înţelege să solicite obligarea pârâtului la plata sumei de 120.000 euro, echivalentul a 540.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1176/03.11.2015, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, în ceea ce îi priveşte pe numiţii C. şi D. şi a anulat cererile formulate de aceştia, în numele reclamantului A., pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 65.030 euro, reprezentând împrumut, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective, precum şi la plata sumei de 8.879,95 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii formulate de reclamant în temeiul contractului de garanţie din data de 19.09.2013.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel D., în calitate de mandatar al reclamantului A..

Prin decizia civilă nr. 124/A/13.06.2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a anulat apelul declarat de numitul D., în numele reclamantului A., pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs D., în calitate de mandatar al reclamantului A., solicitând casarea sa, precum şi a sentinţei civile nr. 1176/03.11.2015, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivare, a evocat decizia nr. 462/2014 a Curţii Constituţionale a României şi a subliniat că, în calitate de fiu al lui A., autorizat prin procuri generale să îl reprezinte, înţelege să exercite calea de atac şi să îşi apere personal interesele, întrucât apărătorii aleşi nu şi-au exercitat corespunzător obligaţiile în etapele procesuale anterioare, dar şi că în mod eronat curtea de apel a micşorat suma împrumutată cu 10.000 euro.

În continuare, a arătat că decizia atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, susţinând că, deşi litigiul vizează nerespectarea obligaţiilor contractuale, instanţa a analizat numai înscrisurile care confereau calitatea de reprezentant al reclamantului.

Totodată, a susţinut că decizia atacată nu este motivată în ceea ce priveşte fondul cauzei, curtea de apel limitându-se să reitereze motivarea primei instanţe, în condiţiile în care cele reţinute de tribunal nu reprezintă voinţa reclamantului ci a unui avocat la serviciile căruia a renunţat.

O altă critică vizează neîndeplinirea procedurii de citare, pentru termenele de judecată stabilite de prima instanţă pentru datele de 02.11.2015 şi 03.11.2015, dovezile de comunicare a citaţiilor pentru aceste termene nefiind comunicate nici la domiciliul ales, dar nici la un alt domiciliu cunoscut.

Recurentul a susţinut şi că i-a fost încălcat dreptul de alegere de domiciliu, instituit de art. 158 C. proc. civ., dar şi că instanţa de apel a omis să dea eficienţă dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 şi, încălcând art. 85 alin. (3) coroborat cu art. 151 alin. (2) şi art. 219 alin. (1) C. proc. civ., a lipsit de efecte juridice o împuternicire avocaţială semnată de A..

În continuare, a prezentat pe larg argumentele pentru care consideră că este reprezentantul convenţional al tatăl său, A., în baza procurilor nerecunoscute cu rea-credinţă de instanţă, subliniind că are totodată şi calitatea de reprezentat legal al acestuia.

În acest context, a susţinut că, în virtutea rolului activ, instanţa trebuia să îi pună în vedere lipsurile care trebuiau acoperite, iar nu să constate lipsa calităţii de reprezentant.

Recurentul a criticat decizia atacată şi prin prisma faptului că instanţa de apel a refuzat să îi comunice contul în care urma să fie plătită taxa judiciară de timbru aferentă apelului.

În final, a susţinut că instanţele de fond au emis două acte nelegale, intitulate sentinţă civilă şi decizie civilă, denumiri neprevăzute de lege, dar şi că sus-menţionatele instanţe au încălcat dispoziţiile art. 196 alin. (2) C. proc. civ., necomunicând o citaţie la domiciliul ales, prin care să îi pună în vedere reclamantului A. să semneze cererea de chemare în judecată şi cererea de apel şi să îi comunice, în conformitate cu art. 200 alin. (3)-(8) C. proc. civ., eventualele lipsuri care trebuie acoperite, în special cu privire la modalitatea în care trebuia emisă procura.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

La data de 05.05.2017, recurentul a transmis, prin email, punct de vedere la raport, prin care a solicitat, în baza art. 13 din C.E.D.O., judecarea recursului şi respingerea concluziilor raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

În speţă, hotărârea atacată este pronunţată într-o cerere evaluabilă în bani, respectiv cererea, astfel cum a fost precizată, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 120.000 euro, echivalentul a 540.000 RON.

Prin urmare, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se situează sub pragul de 1.000.000 RON, impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În acest context, trebuie subliniat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Curtea Constituţională a statuat însă că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 13.06.2016, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României.

Aşa fiind, raportat la considerentele evocate mai sus ale Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Prin urmare, deşi poartă în dispozitiv menţiunea "cu recurs în 30 de zile de la comunicare", faţă de prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", decizia atacată nu este supusă recursului.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A., prin mandatar D., împotriva deciziei civile nr. 124/A/13.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2017.