Territorial jurisdiction for low-value consumer claims: consumer’s declared residence versus registered domicile under Article 121 Code of Civil Procedure

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la data de 18.01.2017 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 841,46 RON şi la plata dobânzii contractuale de 0,2%, precum şi la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2616/14.03.2017, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut că reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâtul, de consumator, în sensul Legii nr. 193/2000 şi, potrivit art. 121 C. proc. civ., "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului". Întrucât, conform informaţiilor furnizate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazei de Date, domiciliul pârâtului se află în Drobeta-Turnu Severin, Jud. Mehedinţi, fără menţiuni de reşedinţă valabilă, a apreciat că Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin îi revine competenţa soluţionării cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 28.03.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 789/18.05.2017, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispoziţiile art. 131 alin. (1), art. 130 alin. (2), art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 121 şi art. 126 alin. (2) C. proc. civ., precum şi ale art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000 şi a reţinut atât calitatea de profesionist a reclamantei, întrucât obligaţiile contractuale s-au născut ca urmare a scopului profesional pentru care aceasta a fost înfiinţată, cât şi calitatea de consumator a pârâtului, care a contractat furnizarea serviciului de comunicaţii electronice.

În continuare, a reţinut că din contractul depus la dosar rezultă că domiciliul pârâtului, indicat de acesta la momentul încheierii contractului, se află în circumscripţia Judecătoriei Timişoara.

Astfel, potrivit declaraţiei date de pârât la data de 23.01.2015, când a fost încheiat şi contractul, acesta locuieşte în mod legal, începând cu luna noiembrie 2014, în imobilul situat în localitatea Remetea Mare, nr. 443, jud. Timiş.

Totodată, conform clauzei prevăzute la art. 4.2.7 din condiţiile generale ale contractului încheiat între părţi, beneficiarul s-a obligat ca la data vânzării imobilului unde este furnizat serviciul de comunicaţii sau în cazul mutării la o altă adresă să notifice în scris S.C. A. S.A. cu privire la acest aspect.

Mai mult, chiar dacă din copia cărţii de identitate a pârâtului, valabilă pentru perioada 25.02.2013 - 24.09.2020, rezultă că la momentul încheierii contractului de furnizare a serviciilor pârâtul avea domiciliul în Drobeta Turnu-Severin, în fapt, locuia în Remetea Mare, conform propriei sale declaraţii.

A mai reţinut Judecătoria Drobeta Turnu-Severin că, prin rezoluţia din data de 20.01.2017, Judecătoria Timişoara a dispus comunicarea formularului de răspuns, însoţit de o copie a formularului de cerere şi de copii de pe înscrisurile depuse de către reclamantă, la adresa pârâtului din Remetea Mare, procedura de comunicare fiind îndeplinită. Cu toate acestea, fără a cita pârâtul la adresa din actul de identitate, Judecătoria Timişoara a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale, la termenul din data de 14.03.2017, pentru când nu a dispus citarea părţilor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta- Turnu Severin, cu motivarea că potrivit informaţiilor furnizate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazei de Date, domiciliul pârâtului se află în Drobeta-Turnu Severin, Jud. Mehedinţi.

Or, atât timp cât actele au fost comunicate la adresa din Remetea Mare, Judecătoria Timişoara era legal învestită cu soluţionarea cauzei, cu atât mai mult cu cât nu a dispus citarea părţilor pentru primul termen de judecată.

În acest context, a apreciat că Judecătoria Timişoara îşi putea declina competenţa în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, doar dacă îndeplinea procedura de citare cu pârâtul la adresa indicată în cartea de identitate, deoarece, în caz contrar, rămânea învestită cu soluţionarea cauzei, urmând, în conformitate cu dispoziţiile art. 1027 C. proc. civ., să îl informeze pe reclamant că cererea nu poate fi soluţionată potrivit dispoziţiilor referitoare la cererile de valoare redusă, iar dacă acesta nu îşi retrăgea cererea, aceasta urma să fie judecată potrivit dreptului comun, cu respectarea dispoziţiilor referitoare la citarea prin publicitate şi la desemnarea unui curator care să reprezinte interesele pârâtului.

În final, reţinând că nu rezultă că procedura de citare cu pârâtul se îndeplineşte la adresa din Drobeta-Turnu Severin, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra unei cereri de valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B..

Potrivit art. 1.028 C. proc. civ. competenţa soluţionării cererii de valoare redusă aparţine judecătoriei, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Se cuvine însă subliniat că, întrucât s-a dedus judecăţii un litigiu determinat de executarea unui contract încheiat cu un consumator, devine aplicabil art. 121 C. proc. civ., conform căruia cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa de la domiciliului consumatorului.

Potrivit art. 87 C. civ., "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Or, conform propriei sale declaraţii, pârâtul B. locuieşte, începând cu luna noiembrie 2014, în imobilul situat în localitatea Remetea Mare, nr. 443, jud. Timiş, adresă pentru care au fost contractate şi serviciile de comunicaţii.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Timişoara, instanţă în favoarea căreia, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2017.