Admissibility of judicial delay complaints under the 2013 Civil Procedure Code in proceedings initiated under the 1865 Code

Asupra plângerii de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 19.07.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă contestaţia privind tergiversarea soluţionării procesului, formulată de petenţii A., B. şi C. în contradictoriu cu intimaţii D., E., F., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, G., H., I.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea J., K., L., Societatea J., M., N., O., P., Q., R., S. (în prezent decedat), T., U., V. şi W..

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a evocat dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 şi art. 24 şi 25 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi a apreciat că o contestaţie privind tergiversarea soluţionării procesului, formulată în cadrul unui dosar iniţiat sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, este inadmisibilă.

Aceasta, întrucât contestaţia privind tergiversarea procesului nu este reglementată de C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speţă; or, recunoaşterea posibilităţii exercitării unor demersuri judiciare în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală sub care a început procesul constituie o încălcare a principiului legalităţii.

Împotriva acestei încheieri, petenţii au formulat plângere, solicitând repunerea pe rol a dosarului nr. x/2009

În motivare, au arătat că, în contra celor reţinute de curtea de apel, contestaţia formulată în temeiul art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 este admisibilă, deoarece, prin încheierea din 23.05.2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a suspendat, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2009 şi, deşi au formulat mai multe cereri de repunere pe rol, acestea au fost respinse.

În opinia petenţilor, de vreme ce instanţa a dispus suspendarea judecăţii recursului la 23.05.2016, raportat la dispoziţiile art. 26 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile sus-menţionatului Cod, care a intrat în vigoare la 15.02.2013; aşa fiind, soluţia de respingere a contestaţiei privind tergiversarea soluţionării procesului este nelegală şi reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din C.E.D.O.

În acest context, au susţinut că, având în vedere că au arătat că nu deţin informaţii cu privire la moştenitorii defunctului S., curtea de apel avea posibilitatea să facă demersuri în vederea identificării acestora sau să facă aplicarea dispoziţiilor art. 95 C. proc. civ. şi să dispună citarea prin publicitate, cu respectarea dreptului celorlalţi asociaţi de a uza de calea de atac a recursului, garantat de art. 6 alin. (1) şi art. 13 din C.E.D.O.

Analizând plângerea prin prisma motivelor invocate şi a textelor de lege incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Petenţii şi-au întemeiat demersul judiciar pe dispoziţiile art. 524 alin. (5) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, potrivit cărora, împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia privind tergiversarea procesului, petentul poate face plângere în termen de 3 zile de la comunicare.

Înalta Curte notează că petenţii au formulat plângere împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o contestaţie privind tergiversarea unui proces început anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Totodată, ia act că aceştia au susţinut că tergiversarea procesului a fost generată de suspendarea judecăţii recursului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2009*/a2*.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare."

Din interpretarea textului de lege menţionat mai sus rezultă că procesele începute anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 sunt guvernate de dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.

Aşadar, în ipoteza în care procesul a fost iniţiat sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, dispoziţiile acestui Cod vor guverna toate actele de procedură legate de acesta, inclusiv cererile incidentale şi căile de atac.

Or, cum contestaţia privind tergiversarea procesului nu poate fi formulată decât concomitent cu desfăşurarea litigiului în discuţie, ea este expresia unui incident procedural ad litem, nefiind susceptibilă de a fi formulată pe cale separată.

Prin urmare, petenţii nu se pot prevala de dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 pentru a formula o contestaţie privind tergiversarea unui proces iniţiat anterior intrării în vigoare a acestuia, care, aşa cum s-a arătat mai sus, se află sub incidenţa C. proc. civ. de la 1865.

Aşa fiind, judicios a reţinut curtea de apel că este inadmisibilă contestaţia privind tergiversarea procesului, întemeiată pe dispoziţiile art. 522 şi urm. din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, formulată în cadrul unui proces iniţiat sub imperiul Codului de la 1865.

Faţă de considerentele ce preced, încheierea atacată se dovedeşte a fi legală, astfel că Înalta Curte va respinge plângerea formulată de petenţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petenţii A., B. şi C. împotriva încheierii din 19.07.2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2017.