Security bond damages claim over 98,141 RON sent to district court after material incompetence admitted, favoring debtor.

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

În cadrul recursului declarat de S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1385A/19.09.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, această parte a solicitat suspendarea hotărârii atacate, până la soluţionarea căii extraordinare de atac.

Pentru judecarea cererii de suspendare, Înalta Curte a pus în vedere petentei să consemneze la dispoziţia sa, suma de 400.000 RON, cu titlu de cauţiune, obligaţie pe care petenta şi-a îndeplinit-o.

Prin încheierea nr. 142/31.01.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta S.C. A. S.A. şi a dispus suspendarea executării silite a deciziei civile nr. 1385A/19.09.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, până la soluţionarea recursului.

Ulterior, recursul declarat împotriva respectivei decizii a fost respins prin decizia nr. 1067/13.06.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

S.C. B. S.R.L. a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 13.07.2017 o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata sumei de 98.141,45 RON, cu titlu de despăgubire, la nivelul dobânzii legale penalizatoare, pentru imposibilitatea continuării executării silite a deciziei civile nr. 1385A/19.09.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pretinzând ca această sumă să fie reţinută din valoarea cauţiunii consemnate în dosarul în care s-a judecat cererea de suspendare.

În motivare, a prezentat istoricul litigiului şi a arătat că este îndreptăţită la repararea prejudiciului suferit prin imposibilitatea continuării executării silite a deciziei civile nr. 1385A/19.09.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe perioada cuprinsă între momentul încuviinţării măsurii suspendării executării silite, 31.01.2017 şi data pronunţării deciziei prin care a fost respins recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii. A mai susţinut că, raportat la dispoziţiile art. 3 alin. (2)1 din O.G. nr. 13/2011, dobânda legală penalizatoare datorată de S.C. A. S.A. pe perioada de suspendare a executării silite este de 98.141,45 RON.

La 13.09.2017, S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a solicitat declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă subliniază că, având în vedere că cererea privind plata de despăgubiri din valoarea cauţiunii a fost formulată ulterior intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, raportat la prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, în speţă sunt incidente dispoziţiile sus-menţionatului Cod (în continuare C. proc. civ.).

Analizând, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 132 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 12 C. proc. civ., invocat prin cererea de chemare în judecată, partea care foloseşte în mod abuziv drepturile procesuale răspunde pentru pagubele pricinuite.

Aşadar, ipoteza reglementată de art. 12 C. proc. civ. este o aplicare a principiului general, potrivit căruia oricine cauzează prin fapta sa un prejudiciu este obligat a-l repara, cu menţiunea că răspunderea civilă antrenată de aplicarea dispoziţiilor acestui text de lege impune dovedirea abuzului de drept procesual.

Pe de altă parte, conform art. 1064 alin. (2). C. proc. civ. "cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus."

În opinia petentei, asupra cererii de despăgubire din valoarea cauţiunii se poate pronunţa doar instanţa la dispoziţia căreia s-a consemnat cauţiunea.

Acest raţionament juridic este însă lipsit de temei legal, deoarece nicio dispoziţie din cuprinsul art. 1064 C. proc. civ. nu justifică o astfel de concluzie, distinct de faptul că în materie de competenţă a instanţelor judecătoreşti funcţionează principiul legalităţii, iar competenţa materială este reglementată de norme cu caracter imperativ.

Astfel, competenţa în materia eliberării cauţiunii este reglementată de art. 528 rap. la art. 1064 C. proc. civ. şi implică doar verificări formale, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor impuse de lege, cererea având un caracter necontencios.

Cererea vizând plata de despăgubiri din valoarea cauţiunii este însă una contencioasă, care presupune examinarea îndeplinirii condiţiilor atragerii răspunderii civile delictuale, sub aspectul exerciţiului abuziv al dreptului procesual, prejudiciului produs şi al legăturii de cauzalitate dintre paguba pricinuită şi conduita procesuală a părţii.

Prin urmare, cererea prin care se solicită plata de despăgubiri din valoarea cauţiunii pentru repararea pagubelor pricinuite prin formularea cu rea-credinţă a unei cereri de suspendare a executării silite este una evaluabilă în bani, iar în lipsa unei dispoziţii legale speciale cu privire la competenţa materială şi teritorială de soluţionare a unei astfel de cereri, devin aplicabile dispoziţiile generale cu privire la competenţa instanţelor judecătoreşti, cuprinse în Titlul III din Cartea I a C. proc. civ.

Cum, în speţă, suma pretinsă cu titlu de despăgubire se situează sub pragul valoric de 200.000 RON, faţă de dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 107 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Buftea, în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa soluţionării cererii formulate de petenta S.C. B. S.R.L. privind plata de despăgubiri din valoarea cauţiunii în favoarea Judecătoriei Buftea.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2017.