Inadmissibility of appeal against irrevocable decision challenging procedural handling of constitutional exception

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.07.2011 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D. şi E., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 9.333,64 RON, din care 6.333,64 RON reprezintă contravaloarea chiriei şi a utilităţilor, actualizată cu rata inflaţiei la data introducerii cererii de chemare în judecată, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la achitarea efectivă a debitului, iar 3.000 RON reprezintă contravaloarea degradărilor produse imobilului.

Prin sentinţa civilă nr. 2620/23.03.2012, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pe pârâtul B. să plătească reclamantului suma de 6.333,64 RON, reprezentând contravaloarea chiriei şi a utilităţilor, actualizată cu rata inflaţiei la data introducerii cererii de chemare în judecată, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea efectivă a debitului, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata sumei de 3.000 RON, reprezentând contravaloarea degradărilor produse imobilului, formulat în contradictoriu cu pârâtul B., a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată împotriva celorlalţi pârâţi şi a obligat pe pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 674,02 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursul declarat de A. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 888 R/26.03.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

La data de 03.01.2017, A. a declarat un nou recurs împotriva sentinţei civile nr. 2620/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, arătând că instanţa a ignorat excepţia de neconstituţionalitate pe care a invocat-o şi că înţelege să formuleze recurs, pentru a se plânge astfel la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare, în vederea sesizării Curţii Constituţionale.

Prin decizia civilă nr. 85 R/17.02.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins ca inadmisibil recursul.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că formularea unui alt recurs, împotriva unei sentinţe recurate anterior, chiar cu invocarea altor critici vizând, că în cauză, pretinsa neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale, este contrară normelor procesual civile.

A subliniat tribunalul că recurentul avea obligaţia de a expune în integralitate toate criticile de nelegalitate a sentinţei primei instanţe, în cuprinsul primei cereri de recurs, pentru a putea fi analizate în mod exhaustiv de instanţa de control judiciar învestită la momentul respectiv.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, arătând că, din nou, este pus în situaţia să se adreseze instanţei imediat superioare, în termen de 48 de ore de la pronunţare, în vederea sesizării Curţii Constituţionale, pentru această ultimă neregularitate procedurală, echivalentă cu respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin decizia civilă nr. 314R/29.05.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca inadmisibil recursul.

Pentru a decide astfel, curtea de apel, după ce a evocat dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a reţinut că, deşi recurentul a arătat că înţelege să critice decizia atacată pentru soluţia de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, acesta a criticat modul în care instanţa a procedat cu privire la excepţia de neconstituţionalitate pe calea recursului înregistrat pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, soluţionat prin decizia civilă nr. 85 R/17.02.2017, pronunţată de această instanţă, formulând un nou recurs împotriva hotărârii pronunţate în recursul în care invocase ignorarea de către instanţă a excepţiei de neconstituţionalitate.

De aceea, a constatat că autorul căii de atac a utilizat un mijloc procesual care nu este prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivare, după ce a prezentat evoluţia litigiului în fazele procesuale anterioare, a arătat că este din nou pus în situaţia să formuleze recurs la instanţa superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

A susţinut că respingerea ca inadmisibil a recursului reprezintă încă o probă concludentă a faptului că incompatibilitatea judecătorului, bazată în toate situaţiile pe o prezumţie juris et de jure de parţialitate a acestuia, nu este decât reversul neconstituţionalităţii, generate de prezumţia absolută jura novit curia, care rezultă din principiul general, potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii.

În opinia recurentului, a susţine că existenţa acestei prezumţii a determinat conturarea principiului inadmisibilităţii probei normelor de drept, în condiţiile în care acest principiu nu beneficiază de o interpretare autentică, infirmă chiar forţa juridică a acestuia, impusă de legislaţia în vigoare.

A mai arătat recurentul că, raportând dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României la principiul noncontradicţiei, descoperit şi analizat de Aristotel, se ajunge la concluzia că prezumţia absolută iura novit curia este neconstituţională, constituindu-se într-un privilegiu discriminatoriu acordat judecătorului, în contradicţie flagrantă cu dispoziţiile textului constituţional sus-menţionat.

În final, a arătat că imperiozitatea sesizării Curţii Constituţionalitate devine absolut necesară, fiind soluţia univoc determinantă în judecarea cauzei.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte, din oficiu, în baza art. 299 alin. (1), raportat la art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., cu aplicarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1), rap. la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum şi cele date în apel, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

În speţa dedusă judecăţii, recurentul a atacat o decizie irevocabilă pronunţată de o instanţă de recurs, nesusceptibilă deci de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare (...)."

În speţă însă, prin decizia atacată nu s-a respins o cerere se sesizare a Curţii Constituţionale, ci un recurs declarat împotriva unei decizii, date într-un alt recurs, în cadrul căruia autorul căii de atac a criticat modul în care instanţa a procedat cu privire la o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale.

Or, aşa cum s-a arătat şi mai sus, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 299 alin. (1) şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., cu aplicarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 314R/29.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2017.